Copiii cu deficit de atenție sunt irascibili, intoleranți și pot avea rezultate slabe la școală

Dacă micuțul nu stă locului niciun moment, dacă îi înnebunește pe cei de acasă și de la școală, dacă nu se poate concentra este caz tipic de deficit de atenție. Copilul este prin natura lui mai puțin atent și nu este obișnuit să se supună rigorii, fapt ce-i face pe părinți să-și eticheteze copilul cu acest sindrom, fără a fi cazul.

Vârsta la care apare deficitul de atenție este, de regulă, de trei-patru ani. Diagnosticarea se realizează cu ajutorul profesorilor, părinților și medicilor. Include evaluare medicală și cognitivă sau analiza situației școlare.

Limbajul și vorbirea sunt primele vizate. Deficitul de atenție este adesea însoțit de tulburări emoționale. Copilul cu deficit de atenție poate fugi, se poate cățăra sau poate fi extrem de agitat atunci când nu este cazul. Nivelul de neliniște și hiperactivitate compromite rutina zilnică.

Caracteristicile pe care le poți observa la copil sunt neliniște continuă, vorbit prea tare, întreruperea celorlalți, dificultăți în urmarea instrucțiunilor, uitare și neatenție, lipsa organizării și incapacitatea de a da atenție detaliilor. Alte simptome pot fi legate de intervenția într-un moment total nepotrivit, dificultăți în menținerea atenției, inca-pacitatea de a termina temele, impulsivitatea.

"Simptomatologia este cea a unui copil care răscolește, umblă, este agitat, este prezent peste tot", relatează Dr. Marian Fâșie, medic primar pediatru în cadrul Spitalului Clinic Județean de Urgență Constanța.

În vreme ce unii copii prezintă doar semne de neatenție, alții sunt și hiperactivi și neatenți, distrași de orice. Deseori, deficitul de atenție are caracter ereditar.

Nu vă grăbiți să vă etichetați copiii

"Este foarte greu să încadrezi un copil, să i se pună diagnosticul de deficit de atenție. Cei mai mulți dintre părinți se grăbesc să-și eticheteze singuri copiii", a declarat specialistul.

Sugarii care au tulburări de somn, care nu dorm mai mult de două sau trei ore pe noapte și prezintă simptome ca și când ar avea colici abdominali sunt su-puși unui risc crescut de a avea sindromul deficitului de atenție. "Copiii nu sunt obișnuiți să se supună rigorii, iar multe din probleme țin de multisubiectivismul de apreciere", precizează dr. Marian Fâșie.

Trebuie să aveți răbdare cu micuțul

Tratamentul trebuie individualizat și necesită implicarea atât a familiei cât și a cadrelor didactice. Copilul trebuie susținut de metode educative care îl ajută să se concentreze.

Tratamentul include terapie de comportament și administrarea medicamentelor. Este nevoie de mult mai multă răbdare din partea celor care se implică în vindecarea lui, trebuie eliminați factorii perturbatori, care-i pot distrage atenția atunci când desfășoară orice fel de activitate.

Părinții vor învăța strategii de modificare a comportamentului copilului și îl vor recompensa de fiecare dată.

Copilul se liniștește singur sau cu ajutorul medicamentelor. Simptomul dispare în jurul vârstei de opt-zece ani. Potrivit medicului, "Doar în situații extreme se administrează tratamente". Medicamentele care se administrează reduc hiperactivitatea și ajută la concentrare.

Bătăile părinților nu au niciun efect benefic, din contră, măresc doza de impulsivitate.

Neglijarea acestei tulburări poate scădea performanțele copilului în activitățile pe care le desfășoară. Rezultatele de la școală pot fi din ce în ce mai slabe, copiii pot deveni irascibili, intoleranți și pot avea tulburări de comportament în familie sau la școală.