Duios, apocalipsa trecea prin Borderlands

Imaginați-vă că mâncați o salată cu carne de vită în sos teriyaki, cu roșii uscate la soare, cu busuioc și usturoi, ceapă roșie și cartofi copți cu o crustă de zahăr brun. E bună? Cred și eu. Cam așa a fost Fallout 2.
După care, mama sau bunica se gândesc să facă aceeași salată acasă. Dintr-o comoditate casnică șlefuită în epoca de aur, femeia elimină roșiile uscate la soare, crusta de zahăr brun de pe cartofi și busuiocul. Iese o mâncare bună, dar nesatisfăcătoare. Cam așa a fost Fallout 3.
A treia oară, dacă îndrăznești să ceri la prânz salata, vei primi o friptură de vită cu cartofi prăjiți. S-au dus dracu’ sosul teriyaki, usturoiul și ceapa roșie. Ți-e foame? Mănâncă! Cam așa este Borderlands, cel mai recent shooter-RPG de pe piață.
Se ia o planetă, denumită Pandora - o dovadă a ermetismului bacovian al realizatorilor -, se adaugă patru per-sonaje (vânătorul, soldatul, bătăușul și… o femeie), un seif extraterestru în care găsești bani, faimă și… femei și se obține un joc extrem de plăcut, deși complet lipsit de originalitate.
Notă - locul în care trebuie să ajungi se numește "The Vault". În Fallout, după cum vă amintiți, pleci dintr-un Vault.
Evident, până la Vault te mănâncă misiunile secundare. Pandora este Piața Chiliei Reloaded, plină de câini mutați genetic, mercenari care mânuiesc armele la fel de bine ca o țestoasă care folosește un aparat industrial de sudură, automate cu arme, muniție, prezervative și băuturi răcoritoare și o… femeie (extraterestră), care îți apare în fața ochilor ca Morgana și îți spune că ești pe drumul cel bun.
Să recapitulăm: automate cu arme și muniție - Bioshock, teren arid, cu chestii mutate și mercenari - Fallout/S.T.A.L.K.E.R, îmbunătățiri la arme și muniție - Bioshock, căutarea a CEVA valoros într-o lume post-apocaliptică - Fallout, experiență, level-up, puncte de upgradat abilități - orice RPG, mai mult Fallout. În plus, la fiecare din cele patru clase amintite ai ocazia de a alege trei specializări diferite, ceea ce seamănă foarte mult cu World of Warcraft.
Dar mai taci odată, parte nesatisfăcută și frustrată a Eului, ieși afară, plimbă câinele în parc, întâlnește niște reprezentante ale sexului opus și termină cu criticile astea bazate doar pe nostalgie!!!
Corect, am terminat jocul. Chiar este un joc antrenant, amuzant, simplu. Grafica este tupeist de originală (aduce mult cu Ink Outlines din Photoshop), clasele sunt interesante, upgrade-urile, abilitățile noi, specializările funcționează perfect și te ambiționează să mai faci un level, și încă un level și tot așa, lumea arată decent, damage-ul armelor plutește frumos deasupra victimelor, cam ca Floating Combat Text-ul din WoW, muzica este superbă (Rockandrolla!) iar intro-ul arată că niște oameni au muncit la joc.
Și, cireașa de pe tort, jocul poate fi jucat în mod co-op! Poți explora Pandora cu alți trei vecini. Fiecare își alege una din cele patru clase și de-abia atunci vezi adevăratul Fallout… aaa, pardon, Borderlands. Despre ce vorbim noi aici?