Favela, garajul și ura față de aproapele

Jocul conține scene teribile, care ar putea să vă omoare speranța într-o lume mai bună. Vreți să le vedeți sau nu?, mă întreabă Call of Duty Modern Warfare 2. Da, zic, arată-mi-le. Ești sigur? Yep. Poți să treci de scenele violente, oricând, din meniu. Deci, vrei sau nu? Îhî.

Boom! Afganistan, baza 2-zero-bravo-Costică, soldatul Allen. Te miști tango, gamelă, marș în poligon, să vedem ce știi. Uh oh! Trag eu în ținte, cu mare eleganță, atât de bine încât mi se strigă că am transformat poligonul în prostituata mea proprie și personală. Dificultate recomandată - Veteran. Descriere - Nu vei supraviețui.

Hooah!

Geniul seriei Call of Duty stă în pasajele regizate, în care te simți ca în carusel. Tot ce poți să faci este să apeși o tastă, din când în când, și să privești uimit cum plouă cu elicoptere lovite de EMP, cum te prăbușești pe marginea unui ghețar, cum zbori din favela braziliană din Rio de Janeiro, plonjând de la 1.000 metri înălțime, cu brațele deschise, ca Isus-ul de zahăr, spre scara elicopterului sau cum explodează o rachetă balistică, văzută prin hubloul unei stații spațiale.

Sunt momente în care ar fi bine să aveți pe cineva alături, pentru că prima reacție va fi să vă întoarceți, la dreapta sau la stânga, și să strigați "Ai văzut asta??!!!". (Motanul meu n-a apreciat virulența elegantă și precizia sublimă a rachetelor teleghidate Predator, nici modul trist, subit, nemeritat și dezolant în care am murit, de mai multe ori).

Mă abțin să povestesc mai mult, pentru că v-aș strica plăcerea de a juca. N-o să zic nici de scenele acelea pe care vi se va recomanda să le săriți. Dacă simțiți că vi se întoarce stomacul pe dos și vă lovește o ură groaznică, dați repede Skip, altfel riscați să vă bateți copiii.

Ce pot să fac este să vă recomand (cu multă, multă, multă căldură) să nu jucați pe modul de dificultate Veteran. Veți petrece majoritatea războiului cam cum și-a petrecut Chris Rock copilăria - pe burtă, pentru că și ultimul ciutan din gherilă devine brusc trăgător de elită, capabil să te lovească fix în ochiul stâng, de la doi kilometri, prin viscol, ploaie sau prin cea mai sinceră BEZNĂ!

Cu astfel de inamici, câteva lupte devin de-a dreptul grele.

Două exemple - prima luptă din favela din Rio (inamici pe case, în case, pe lângă case, prin alei, prin pubele, după cutii, sub cutii, toți capabili să te omoare instant) și schimbul de focuri din camera cu dușuri a închisorii, copiată după scena din filmul "Fortăreața". După cum vă aduceți aminte, în film mureau aproape toți. În joc, trebuie să supraviețuiești cumva. Succes!

Partea bună este că, la fiecare moarte, va apărea un citat celebru, referitor la război, așa că vă veți îmbogăți substanțial cultura generală.

Ce-i drept, am simțit o oarecare satisfacție când am terminat jocul pe Veteran, însă exaltarea a fost umbrită cumva de cursul evenimentelor. Pe scurt, am avut senzația că am luptat degeaba, întrucât am oprit doar răul cel mai mare. A fost cam ca la vot.

Cam acesta ar fi realismul din Modern Warfare 2 - nu modul în care trag armele și zboară grenadele, ci faptul că nu luptăm pentru nimic concret și universal pozitiv, ci doar pentru răzbunare și bani, pe cheltuiala contribuabililor.

Vorba lui Ghandi – "Ochi pentru ochi și lumea întreagă orbește".

Pvt. HAL9000, 23rd No-Lifers Battalion