Ghiță, Nicușor, aveți-vă ca frații!

Așa, deci. Domnii de la Apele Române și RAJA au rezolvat toate problemele ce țin de lichidul vital și, de plictiseală, au încins o bătută ca la noi, în care s-au prins, de-a valma, miniștri, secretari de stat, președinți de consilii județene și alte mărimi. Războiul apei aduce din ce în ce mai mult cu conflictul israelo-palestinian: nu se știe cine l-a pornit, nu se știe cine-l va câștiga, cert este că va dura cât îi lumea. Sau până la alegeri.
S-a trecut la lovituri sub centură, se folosesc toate armele și mijloacele interzise de Convenția de la Geneva. Deunăzi, Nicușor (președintele instituției de care ține RAJA) cerea cu un patos demn totuși de o cauză mai bună anchetarea unui secretar de stat de la Mediu și a directorului DADL pentru subminarea economiei naționale! Uau! Din câte țin minte, prin ’89, au mai fost unii acuzați de subminarea economiei naționale, sfârșind ciuruiți la umbra unui zid cazon din Târgoviște. După mintea neicusorului, respectivii, Varga și Babu pre numele lor, ar trebui puși la zid și împușcați. În fine, părerea lui, i-o respect, omul este liber să declare tot ce-i poftește pipota.
Cum orice acțiune naște o reacție egală ca forță și intensitate, DADL a scormonit prin subteranul platoului continental al Mării Negre și, ce să vezi!, descoperă două vane ale numitei RAJA, prin care s-ar fi descărcat apele uzate orășenești în Marea Neagră. Mai pe românește, sudoarea, rahații și gunoaiele noastre au ajuns, via țevile RAJA, tot în ochii, nasul și gura noastră. Evident, instituția s-a pomenit cu niște amenzi de aproape juma’ de miliard pe vechi, drept pedeapsă. RAJA zice că s-a defectat pompa și că totul nu-i decât apă de ploaie, de fapt.
Admirați tabloul general. Nu mai este demult o chestie între instituții, cafteala a fost personalizată; de fapt, tipii de la CJC vor pe altcineva la DADL, în special, și un ministru "de-al lor" la Mediu. Chiar neicusoru’, dacă PSD pune mâna pe putere. De ce atâta scandal? Ca să-și împartă plajele, beach-bar-urile și șezlongurile. De partea cealaltă, fiți siguri că este același interes, numai clientela diferă.
Ce se întâmplă însă cu victimele colaterale? Adică, restul lumii? Adică, noi, poporanii? Păi, e simplu. Citeam în Cugetul de ieri că, anul trecut, Comisia Europeană a constatat că un sfert din apa de îmbăiere de pe litoralul românesc conține coliformi fecali. În traducere liberă, este plină de rahat. Trageți voi concluziile, ca mie mi-e silă.