Dacă urmăriți meciurile
din Liga I (cei care aveți
șansa să fiți abonați RCS sau Digi TV), ați remarcat, probabil, că în fiecare galerie de ultrași flutură câte un steag inscripționat A.C.A.B. Din câte știu, este abrevierea expresiei "All Cops Are Bastards" ("Toți gaborii sunt niște nenorociți"). La rubrica gabori, tribuna bagă de-a valma polițiști, jandarmi, stewarzii stadionului, până și pe pompieri, dacă se enervează.
Numai că, a naibii viață, cum le potrivește ea pe toate: ce bine că nu toți jandarmii sunt nenorociți! Mă întreb ce-ar simți un purtător de banner A.C.A.B. cu rude pe lângă Prut dacă și-ar vedea bunica smulsă de lângă bușteanul de care se agățase cu ultimele puteri și purtată pe brațe până pe teren solid de către un "bastard" de jandarm?
Ne-aducem aminte de jandarmi, de pompieri, de ăia din S.M.U.R.D. doar când ne doare. Suntem exact în situația ateului care ajunge plin de sine în linia întâi și-și umple pantalonii la primul șrapnel care-i despică uniforma. Să vezi ce repede-L descoperă pe Dumnezeu!
Mulți au râs de jandarmi când, în 1999, la Costești parcă, au încasat-o într-un mare hal de la minerii conduși de geniul strategic Miron Cozma. Eu nu-mi aduc aminte să mă fi hlizit la umilința unor bieți băieți care au fost dotați cu bastoane, scuturi, căști, dar și cu ofițeri tâmpiți. Atât de incompetenți încât s-au lăsat prinși într-un defileu cu tot cu bucătăria de campanie, dintr-o gravă eroare tactică, exact ca ultimii răcani.
De-atunci, încerc să trec dincolo de uniforma bleu-jandarm și să înțeleg de ce fac baieții ăștia ce fac. Încerc, totodată, să deslușesc cum de, la fiecare dezastru, sunt ridicați în slăvi, făcuți supereroi, pupați de prim-ministru, decorați de președinte și înaintați în grad de ministrul Internelor, apoi, vreme de un an-doi, până la următoarele inundații, uitați cu promptitudine. Personal, îi respect enorm pe tipii ăștia, care nu pun întrebări, nu cad în admirații metafizice în fața puhoaielor, a incendiilor sau a resturilor vreunui vitezoman și încearcă să salveze tot ce e de salvat.
Grămada de politicieni în gumari ce dau iama în mijlocul sinistraților, ca muștele la rahat? Nu fac decât să-i treacă în umbră și la coada jurnalelor de știri pe adevărații eroi. Iar ei nu se supără.