Lăsați copilul să ducă ursulețul la școală!

La sfârșitul primului an de viață, gândirea copilului este dominată în totalitate de acțiunea concretă cu obiectele, ne spune pedagogul Mihaela Matei. La un an și jumătate, se face trecerea decisivă spre prezentarea acțiunii înainte de executarea ei reală. De acum înainte, copilul are capacitatea de a opera în plan mintal cu imaginile secundare furnizate de reprezentare.

Una din cele mai importante achiziții este vorbirea. La sfârșitul primului an de viață, majoritatea copiilor pronunță câteva cuvinte cu înțeles, unele fiind cuprinse în vocabularul propriu sau limbajul propriu. La sfârșitul primului an de viață, deja cunoaște valoarea socială a limbajului, respectiv faptul că prin intermediul lui poate obține satisfacerea unor nevoi.

În jurul vârstei de doi ani, el folosește limbajul ca mijloc de comunicare curentă. Vocabularul său poate conține de la opt până la 20 de cuvinte, jargonul folosit este impregnat de conținut emoțional, se joacă repetând un cuvânt sau o frază. La doi ani, ritmul și fluența vorbirii sunt încă slabe, produce propoziții din care lipsește de cele mai multe ori verbul, vocea nu este controlată în volum și modulație. La trei ani, aproape majoritatea conținutului exprimat de copil este inteligibil, înțelege întrebări simple ce au legătură cu mediul sau și activitățile sale. Este capabil să rela-teze despre experiența sa și relatarea poate fi urmărită și înțeleasă.

Fiecare copil are ritmul său de dezvoltare și caracteristicile sale individuale.

La trei ani, fantezia vie a copilului îl ajută să exploreze și să înțeleagă o gamă largă de emoții: de la dragoste și dependență la supărare și frică. Copilul atribuie calități jucăriilor, pernei, florilor și copacilor. Copilul crede că soarele răsare pentru el ca să-l trezească. Are prieteni imaginari despre care îți povestește. Uneori vine de la grădiniță considerându-se un Superman, iar alteori plânge pentru un pui de prepeliță. Fantezia celui mic nu trebuie descurajată, deoarece este normală și duce la dezvoltarea emoțională a copilului, spune dr. M. G. Ciobanu în "Copilul nostru". Când își trimite ursul la grădiniță, nu-l opri din joc. Ascultă-l, nu încerca să-i controlezi imaginația și lasă-l să domine jocul. Ori de câte ori este posibil, lasă-l să aleagă de-a ce vă jucați, pentru a-i fi mai ușor să decidă. Astfel, învață să ia decizii.

A încuraja creativitatea la copii poate părea destul de ușor, însă orice părinte care și-a întrebat vreodată copilul cum i-a mers în ziua aceea la școală, iar micuțul îi răspunde blazat: "Bineeeee" știe că e nevoie de puțină delicatețe.

Cel mai simplu mod de a opri copiii să fie creativi este să-i opriți. Niciodată n-ar trebui să-i opriți din explorările lor deoarece, de multe ori, poate părea prostesc, dar are un rol productiv.