Muzica lui Ovidiu Lipan Țăndărică, mereu proaspătă și redescoperită ca un vin bun

869
Muzica lui Ovidiu Lipan Țăndărică,  mereu proaspătă și redescoperită ca un vin bun - tandarica-1311947524.jpg
L-am găsit pe artistul Ovidiu Lipan Țăndărică în stațiunea Mamaia la terasa unui bun prieten și coleg de scenă,

Stelu Enache. Țăndărică își petrece vara tot prin muncă. S-a pregătit pentru concertul de la zilele orașului Năvodari, dar și pentru proiectele viitoare.

- Cum vă petreceți timpul la mare?

- O să susțin un concert la Năvodari, duminică, de zilele orașului, după care vom avea o serie de concerte la festivalurile medievale, la Făgăraș, la Brașov, în mai multe localități, unde așteptăm public mult.

- Dar cu ce proiect mare ne surprindeți pe viitor?

- La toamnă o să fie un spectacol mai grandios la Sala Palatului, unde o să invit artiști români, care mie îmi plac foarte mult.

- Cu cine veți colabora?

- Încă sunt în discuție. Plăcerea ar putea fi reciprocă cu Paula Seling, care să cânte două piese balcanice cu Stelu Enache, Alexandra Lipan, care să cânte câteva piese la chitară acustică și la instrument muzical egiptean, Fanfara Zece Prăjine.

- Ce aduce nou acest proiect?

- Vreau să aibă un stil mai relaxat, fără presiune pe public. Concertul de o oră și 45 de minute va fi o relaxare, o trimitere spre o altă lume, unde mă simt eu bine.

- Ce oferă această "lume" publicului larg?

- Prin muzica noastră aducem publicului o stare specială și reușesc să fac o trecere în timp a muzicii arhaice românești aducând-o într-o formă modernă de interpretare și orchestrații noi.

Sigur că publicul a început să o îndrăgească și sunt foarte bucuros că am fost eu acela, care după atâta timp, a putut să ridice cultura aromână la un nivel național și internațional.

- De ce cultura aromânilor?

- M-a interesat foarte mult gândirea lor. Eu am și compus foarte multe piese, pe care le-am realizat ca și muzica mea personală. Piese ca Tango Toledo, Ave Maria, Lacrima de bucurie vor rămâne în timp pentru că au celulă, nu sunt făcute să iasă hit peste noapte.

- Cum vedeți viitorul acestui stil de muzică?

- Piesele au nucleu și au focusul lor, trăiesc și ard și sunt sigur că în timp vor fi descoperite și de alte generații și se vor impune.

Muzica mea este o muzică de nișă, dar este atât de profundă, încât eu mă bucur că nu a ajuns foarte populară. De fiecare dată o voi putea expune într-o nouă încărcătură energetică a timpului. Eu dacă aș fi ars-o într-un an, doi, s-ar fi ajuns la o saturație, dar muzica devine mereu proaspătă și redescoperită ca un vin bun.

- Cărui public vă adresați?

- Muzica mea este ascultată și de studenți la petreceri și de oameni mai în vârstă, care au nostalgia timpului. Vreau să merg mai departe de filonul acesta de muzică balcanică cu Stelian Enache, care are o voce absolut extraordinară și care se întrece pe sine la concerte.

- Spuneți-ne cum a fost în Albania!

- Am fost și în Albania și în Macedonia. Concertele au avut un succes extraordinar, mai ales că acolo sunt mulți aromâni și noi cântând stilul acesta de muzică bulgărească - sârbească - macedoneană - greacă, a prins foarte bine și a surprins punerea muzicii mele într-o formă progresivă, modernă.

- Nu doriți să îl aduceți mai aproape și pe fiul dumnea-voastră?

- Ba da, vreau să îl aduc la concertul din toamnă și să îi fac cu timpul o intrare cu trupa lui de jazz.

- A început să descopere România?

- Da. Are și o prietenă româncă. El care era foarte neamț, devine din ce în ce mai balcanic. El e educat de mama lui, care e profesoară de germană și teologie, care are și trustul ei de presă în Germania. Băiatul este obișnuit cu viața media, fiind crescut printre artiști și presă.

- Sunt artiști care vor să ducă mai departe acest stil de muzică?

- Nu e foarte ușor să faci asta. Asta e muzică de simțire, trebuie să te naști cu ea. Pentru că bunicul meu era clarinetist în Filarmonică, am ascultat foarte mult muzică de fanfară. Aveam și un patefon la care ascultam. Mie îmi plac Clejanii, Ciocârlia, dar ceea ce fac eu nu e o muzică lăutărească sau de discoteci. Senzația care mi-o dă este de prospețime și atunci e un fel de Phoenix, care renaște de fiecare dată.

Alexandra COJOCARU

Comentează știrea

Nu există comentarii introduse pentru acest articol!

Articole pe aceeași temă

Pagina a fost generata in 1.2134 secunde