"N-am știut ce-i aia copilărie pe maidan"

Simona Amânar s-a născut pe 7 octombrie 1979 la Constanța și a adus acasă 17 medalii olimpice, europene și mondiale fiind considerată a doua sportivă româncă inclusă în International Hall of Fame, după Nadia Comăneci.
În 1994 aducea prima medalie de aur cu echipa, alături de alte nume mari, Lavinia Miloșovici și Gina Gogean, iar în 1995 primea întâia medalie de aur individuală, la sărituri.
Retrasă din activitatea competițională din anul 2000, după Jocurile Olimpice de la Sydney, Amânar trăiește acum la Timișoara, alături de soțul și băiețelul ei.

- Știm că ai un program destul de încărcat. Cum arată o zi din viața ta?
- O zi din viața Simonei Amânar este intr-adevăr încărcată. Începe ziua pregătind pachețelul cu mâncare pentru școală al lui Alexandru, apoi deplasarea la Universitate, unde am ore cu studenții, apoi diverse întâlniri. La toate acestea se adaugă și deplasări la București sau în străinătate, eu fiind în prezent și vicepreședinte al Federației Române de Gimnastică.
- Cum arată "fișa postului" și ce planuri de viitor ai, de pe această poziție?
- Încerc mereu să mă implic pentru rezolvarea problemelor care îmi revin, atribuții stabilite de către conducerea Federației, de la organizarea de concursuri interne la arbitraj, la păstrarea legăturii permanente cu centrele de gimnastică din România.
- Spuneai că nu ratezi în niciun an o mică vacanță la Constanța, locul copilăriei tale. Cum vezi tu litoralul românesc din ultimii ani?
- Mergând an de an la Constanța, am observat schimbări ale litoralului românesc. Totodată, ieșind mult afară pot face o comparație cu ce este în afara granițelor țării, și pot afirma cu mâna pe inimă că noi, românii, nu știm deloc să prețuim țara pe care ne-a dat-o Dumnezeu.
Problema majoră este a românilor: ne comportăm într-un mod în interiorul țării, iar imediat ce ieșim afară ne schimbăm comportamentul total, respectând legea și obiceiurile locurilor respective. Aici, în schimb, depășim de cele mai multe ori limitele bunului simț, în primul rând în comportament. Pe de altă parte, nu trebuie să dramatizăm situația, cu un marketing bun putem atrage mai mulți turiști, potențial există. Trebuie mărită gama de servicii, trebuie să pornim câteva circuite turistice, pentru că avem ce arăta lumii. Trebuie să ne apucăm de treabă, să lăsăm mica ciupeală la o parte și să facem în așa fel încât cei care vin să ne viziteze să se simtă ca acasă. Avem un model la Croația și Slovenia în acest sens, sunt țări care nu au primit de la Dumnezeu, exceptând marea și muntele, mai nimic, dar care știu să vândă și să îngrijească ce au. În Croația, spre exemplu, serviciile sunt extraordinare, iar modul cum știu să își trateze turiștii este un exemplu de urmat. Niciunde nu am fost mai apreciată ca acolo. M-am simțit extraordinar văzând oameni care nu știau mare lucru despre gimnastică, dar care, aflând cine sunt, nu știau cum și ce să îmi ofere pentru a mă simți minunat. Din păcate, în România nu întâlnești așa ceva, lucru care mă doare foarte mult...
- Că tot aminteam de Constanța, povestește-ne o întâmplare frumoasă din copilăria ta.
- Nu știu momente extraordinare din copilăria mea, deși am avut o copilărie frumoasă trăită alături de fratele meu în casa părinților. Știu însă că m-am simțit minunat la Constanța, alături de familie, de prieteni, colegii de școală sau de sală. Programul meu era puțin diferit de al altor copii care își petreceau timpul pe "maidan", timp în care eu eram în sala de gimnastică.
- Care este sportul tău preferat, exceptând gimnastica?
- Ar putea fi altul decât fotbalul, ținând cont de faptul că soțul și fiul meu sunt două ființe disperate efectiv după acest fenomen? Alexandru, la cei 8 ani ai săi, a vizionat toate meciurile de la Campionatul Mondial din Africa de Sud, atât în direct, cât și în reluare. Mai nou, face parte și dintr-o grupă a clubului de fotbal Poli Timișoara. Alt sport frumos, care îmi place, este tenisul. Alexandru practică tenisul de la vârsta de 4 ani, am considerat că e bine pentru el să practice multă mișcare. Înotul și patinajul sunt alte două sporturi care îmi plac.
- Dacă ar trebui să dai un singur sfat legat de viață, care ar fi acela?
- Nu-mi prea place să dau sfaturi, însă aș spune că fiecare trebuie să facă ce e mai bine pentru el, să ducă o viață decentă și corectă, să nu fie invidios, să-și dorească mereu să facă tot mai mult - rezultatele vor apărea cu siguranță. Și mereu să se uite în jur, să știe să-și ceară iertare atunci când greșește, să fie persoane demne!
- Dacă n-ar fi fost gimnastica, ce-ar fi fost?
- Nu știu. Probabil că gimnastica! Nu mă văd acum făcând altceva. Vă dați seama, de la cinci ani am practicat gimnastica și vă dau acest interviu datorită acestui sport! Datorită muncii mele sunt apreciată în țară și în străinătate, sunt cunoscută, am avut succese mari, motiv pentru care nu există un alt răspuns decât gimnastica!
(www.zodiac-travel.ro)