Concurs Nu criticați copilul atunci când se bâlbâie

Copilul bâlbâit este marcat de neputința de a comunica. Ajunge să se izoleze, se teme să vorbească, iar dacă vorbește se exprimă incomplet. Cauzele apariției bâlbâielii sunt diverse: întârzieri în dezvoltarea fizică și psihică, tulburări endocrine, dar factorii de natură psihosocială au cea mai mare pondere în declanșarea și menținerea bâlbâielii.
Când copilul învață să vorbească în propoziții, sunt absolut normale pauzele în vorbire, ezitările, repetițiile de silabe. Nu faceți greșeala de a-l critica și a-i atrage atenția, pentru că îi transmiteți nesiguranța că nu va reuși să vorbească fără să se bâlbâie. Este posibil ca bâlbâiala să apară când se produce o schimbare în viața copilului, cum ar fi intrarea într-o nouă colectivitate.
Factorii psihosociali pot determina agravarea bâlbâielii. Studiile arată că mamele
anxioase transmit nesiguranță copilului lor, contaminându-l cu anxietate, fapt ce poate afecta echilibrul necesar în coordonarea musculaturii aparatului fono-articulator și apariția unei dificultăți de vorbire.
Momentul conștientizării defectului de vorbire este decisiv în agravarea bâlbâielii. Observațiile celor din jur, mai ales ale adulților referitoare la tulburare, îi pot provoca multă suferință copilului, acesta resimțind jenă, mâhnire, frică. Pe măsură ce tulburarea devine o problemă pentru copil și este conștientizată, stima de sine scade, copilul se simte inferior, frustrat, neîncrezător în forțele proprii și se izolează social.