Rahitismul se poate manifesta de la două luni

Rahitismul îmbracă mai multe forme, însă dominante sunt cele reprezentate de leziunile osoase. În funcție de vârsta bebelușului, rahitismul poate afecta diverse zone ale corpului.

Astfel, la 2-4 luni se poate manifesta la nivelul oaselor craniului. Oasele regiunii posterioare a capului se înmoaie. Un alt efect presupune persistența deschiderii articulațiilor fixe ale oaselor late ale craniului și fontanelelor (spațiul moale, neosificat care se găsește în creștetul nou-născutului și care se osifică în timp).

În jurul vârstei de 5-7 luni pot fi afectate oasele toracelui. Acesta poate să apară ca bombat anterior, cu baza lărgită sau chiar turtit lateral.

La 8-9 luni, când copilul începe să meargă și să se ridice, pot fi afectate de rahitism părțile cele mai solicitate, respectiv oasele membrelor și coloana vertebrală. Se observă lărgirea extremităților și deformarea porțiunii de mijloc la oasele lungi, mai ales la membrele inferioare care suferă deviații ale gambei, fie în afară, spre exteriorul axei piciorului, fie către interior.

De asemenea, la nivelul coloanei vertebrale apar deformări precum cifoza (proeminența dorsală, cocoașă) sau scolioza (deviație laterală a coloanei vertebrale, mai ales în regiunea dorsală) etc.

Semnale pot veni și din partea altor organe: scăderea tonusului muscular, dezlipirea mușchilor drepți, mărirea volumului abdomenului, scăderea imunității generale ce presupune o mare receptivitate la infecții. Specialiștii spun că un alt semn poate fi și întârzierea apariției dinților.

Pentru prevenirea sau tratarea rahitismului, alimentația trebuie să fie echilibrată și adecvată vârstei respective, alimentație din care nu trebuie să lipsească un aport suficient de calciu și fier. Se recomandă ca alimentația să fie naturală, iar la bebeluși să fie dublată de medicație.

Grișul, scos din alimentație sugarului

Nu îi dați micuțului griș mai devreme de luna a cincea și nu mai mult de o masă pe zi. După șase luni, puteți să îi dați o masă de lapte pe zi sub forma unei combinații cu iaurt sau lapte acidulat cu lămâie. Există anumite preparate de lapte praf, special create, care conțin vitamina D sau un complex de vitamine ce acoperă nevoile zilnice ale bebelușului.

Predispoziția către rahitism este dată fie de ritmul alert de creștere, fie de tulburările digestive. Ritmul alert este întâlnit mai ales la bebelușii născuți prematur, care, imediat după naștere, recuperează extrem de rapid kilogramele lipsă.

Există diverse forme de rahitism vitaminorezistent care presupun un tratament cu doze foarte mari de vitamina D (1-2 mg/zi). Atenție însă, nu se va administra vitamina D decât în cantitățile prescrise, căci frecvența prescrierii nejustificate a unor doze mari și repetate duce la hipervitaminoza D. Aceasta are drept efecte anorexia, vărsăturile, senzația permanentă de sete, scăderi în greutate, paloare, creșterea calcemiei, favorizarea apariției calculilor renali etc.