Rebeli fără cauză

Unii copii "petrec" de minune la școală nelăsându-și colegii să învețe. Gama lor de manifestări e nesfârșită: se bat, chicotesc, nu ascultă, răspund obraznic. Când 30 sau 40 de copii stau laolaltă în aceeași încăpere, e normal să existe o mulțime de reguli și tot atâtea ocazii de a le încălca.

Cine poate rămâne impasibil când 30 de copii izbucnesc în râs? Își trimit bilețele, scriu cuvinte obscene pe tablă, se țintesc în cap cu cocoloașe de hârtie. Fac orice - numai să nu învețe. Dacă nimic altceva nu ține, maimuță-rirea profesorului rămâne metoda sigură de a-ți crea o imagine de ,,rebel fără cauză".

De ce fac asta?

Cu toții ne simțim importanți pentru societate prin rolurile pe care le jucăm: rolul de mamă, de tată, de persoană care aduce bani în casă etc. Copilul care se mai-muțărește la școală se simte și el important interpretându-și rolul de rebel sau măscărici al clasei. Motivul e tot atât de vechi ca actoria însăși, ne spune psihologul Ana Maria Nedelcu.

Primul semnal de alarmă este, de obicei, un telefon ori un bilet de la profesor. Prima reacție a părinților este aceea de furie sau ajung să aibă un sentiment de învinovățire, dar nici una nu duce nicăieri.

Părinții se simt timorați atunci când sunt chemați să discute cu învățătorul, își amintesc de vremurile tinereții lor zbuciumate, când implorau: "Vă rog din suflet, nu le spuneți părinților mei". Uneori, părinții și profesorii se învinuiesc reciproc pentru pozna copilului, agravând și mai mult situația. În plus, copiii care fac pe măscăricii nu sunt prea atenți la ore, astfel că notele lor scad vertiginos. Vreți să aveți copii cuminți la școală, dar nu puteți fi lângă ei ca să-i ajutați.

Nu căutați perfecțiunea, ci ameliorarea

Psihologul ne spune că, pentru a ieși din impas, trebuie să stabilim o bună relație între profesor, copil și familie. Fiți cooperanți, recunoscând punctele tari ale copilului și oferindu-i conducerea în domenii sau proiecte la care se pricepe.

"Aveți grijă ca întâlnirea cu dascălii să nu devină o confruntare și toți să înțeleagă că aveți un punct comun. Prima etapă e să enunțați problema, după care fiecare trebuie să participe la găsirea soluției. Important este să-l implicați și pe copil în discuție, întrebându-l ce părere are, ce crede că s-ar putea face. Asta îi va da de înțeles că adulții nu se vor alia împortiva lui sau nu-l vor pedepsi", ne spune psihologul.

Dacă ezită să vorbească deschis, convingeți-l că vreți neapărat să-i aflați punctul de vedere și că e greu să rezolvați problema fără participarea lui.

Rezultatul final al întâlnirii ar trebui să fie o înțelegere între copil și profesor, care să stabilească ce va face și ce nu va face fiecare dintre ei.

Nu căutați perfecțiunea, ci ameliorarea. În nici un caz nu vă supărați pe el dacă recidivează. Asta nu va reuși decât să-i strice și mai mult părerea despre el însuși. În definitiv, de cele mai multe ori, nici nu-și dă seama de ce se poartă așa.

De asemenea, psihologul îi sfătuiește pe părinți să nu-și întrebe tot timpul copilul: "Cum te-ai purtat azi la școală?" E o dovadă că îl credeți incapabil să se poarte frumos.