Și-am răMass Effectiv prost

Să scrii ceva despre un joc înainte de a-l termina este ca și cum ai spune că ai cea mai tare nevastă înainte să o pui să… spele. Așa că, din (ne)fericire, nu prea pot să zic nimic despre Mass Effect 2.
L-am luat, l-am instalat, l-am început (comandant Lică Shepard, level 4, adept) și am tot ținut-o într-un "Woaaa" prelung, de vreo două zile încoace. Câinele face pipi pe terasă, topește gheața săracul, că n-am mai avut timp să-l scot pe-afară, de când am ajuns pe Omega și am zis că am murit și am reînviat în filmul "Blade Runner".
Povestea are ceva din "Furnica Electrică" a lui Philip K. Dick, însă nu lipsește nici misiunea grandioasă de salvare a omenirii, a la Stăpânul Inelelor, care mi-a oferit o scuză pertinentă pentru a fi un nemernic cu toți extratereștrii, oamenii și roboții pe care i-am întâlnit.
Ce am observat este că multe cadre par a fi decupate din filmele lui Oliver Stone și ale lui Ridley Scott (Blade Runner, după cum spuneam). Sunt multe scene în care am stat și m-am uitat ca la cinema, în timp ce dădeam doar câteva clickuri, pentru a împinge dialogul mai departe.
Discuțiile despre putere, oameni, eroi, morală, destin, inteligență artificială (apropo, pe nava personală am o copie a lui HAL9000, pe numele său EDI, care controlează armele și încălzirea centrală și nu prea îmi zice nimic pe moment, chipurile fiindcă accesul meu ar fi restricționat) și prostie umană sunt extrem de antrenante (BioWare continuă să se respecte), însă nici luptele nu sunt mai prejos, mai ales că am la dispoziție niște abilități telekinetice de neam prost și mătur pe jos cu toți mercenarii care mă stresează.
Cam astea ar fi primele impresii, în caz că interesează pe cineva. Mai multe impresii și probabil ultimele pe această temă vor fi publicate într-o zi de joi din anul 2011. Asta e, jocul are 100 de miliarde de milioane de Giga. Tot atunci vom analiza și firul epic, ca să nu stricăm surpriza.