Skateboarding, istorie plină de inovații și intrigi

Istoria skateboard-ului este una bogată, plină de inovații, dar și de intrigi. Vechile tipuri de skateboard erau foarte mult asemănătoare cu scuterele. Aceste aparate existau de pe la începutul anilor 1900, iar roțile erau legate câte două sau câte patru.

Primele variante aveau o adâncitură în placă, iar în acea adâncitură, era montată o tijă ce avea la capăt un ghidon. Acesta era dispozitivul care controla direcția de deplasare. Putem spune că acele skateboard-uri semănau cu tricicletele din copilărie. Pe parcursul timpului, copiii au demontat acea tijă și ghidonul și au început să se miște folosind doar placa și cele două sau patru roți. De asemenea, plăcile din lemn au fost din ce în ce mai mult folosite.
În 1950, au fost făcute modificări la dispozitivul ce ținea roțile, iar copiii au început să manevreze mai ușor întregul angrenaj. Din anii ’60, surferii au fost atrași de acest sport și s-au declarat încântați să-l practice ori de câte ori li se oferea ocazia. Totuși, fenomenul a luat amploare abia atunci când Larry Stevenson, redactor la "Ghidul Surferului", a demarat campania de promovare a skateboarding-ului.

California, gazda primului concurs
Primul concurs de skateboarding a avut loc în Școala "Pier Avenue" din Hermosa (California), în anul 1963. Un an mai târziu, legenda acestui sport, Hobie Alter, s-a asociat companiei producătoare de suc Vita Pakt pentru a crea skateboard-urile Hobie. Deși cei mai mulți pasionați foloseau strada pentru a practica acest sport, câțiva dintre ei au descoperit avantajele unei piscine fără apă.
În 1965, apar concursurile internaționale, filmele ("Skater Dater"), revistele ("The Quarterly Skateboarder") și figurile unor profesioniști. Mai mult de 50 milioane de skateboard-uri s-au vândut pe parcursul a trei ani.
Cea mai mare viteză atinsă de un skateboard - 100, 66 km/h - a fost înregistrată de Gary Hardwick, pe 26 septembrie 1998, la Fountain Hills, în Arizona, SUA.

Istoria skateboard-ului este una bogată, plină de inovații, dar și de intrigi. Vechile tipuri de skateboard erau foarte mult asemănătoare cu scuterele. Aceste aparate existau de pe la începutul anilor 1900, iar roțile erau legate câte două sau câte patru.

Primele variante aveau o adâncitură în placă, iar în acea adâncitură, era montată o tijă ce avea la capăt un ghidon. Acesta era dispozitivul care controla direcția de deplasare. Putem spune că acele skateboard-uri semănau cu tricicletele din copilărie. Pe parcursul timpului, copiii au demontat acea tijă și ghidonul și au început să se miște folosind doar placa și cele două sau patru roți. De asemenea, plăcile din lemn au fost din ce în ce mai mult folosite.
În 1950, au fost făcute modificări la dispozitivul ce ținea roțile, iar copiii au început să manevreze mai ușor întregul angrenaj. Din anii ’60, surferii au fost atrași de acest sport și s-au declarat încântați să-l practice ori de câte ori li se oferea ocazia. Totuși, fenomenul a luat amploare abia atunci când Larry Stevenson, redactor la "Ghidul Surferului", a demarat campania de promovare a skateboarding-ului.

California, gazda primului concurs
Primul concurs de skateboarding a avut loc în Școala "Pier Avenue" din Hermosa (California), în anul 1963. Un an mai târziu, legenda acestui sport, Hobie Alter, s-a asociat companiei producătoare de suc Vita Pakt pentru a crea skateboard-urile Hobie. Deși cei mai mulți pasionați foloseau strada pentru a practica acest sport, câțiva dintre ei au descoperit avantajele unei piscine fără apă.
În 1965, apar concursurile internaționale, filmele ("Skater Dater"), revistele ("The Quarterly Skateboarder") și figurile unor profesioniști. Mai mult de 50 milioane de skateboard-uri s-au vândut pe parcursul a trei ani.
Cea mai mare viteză atinsă de un skateboard - 100, 66 km/h - a fost înregistrată de Gary Hardwick, pe 26 septembrie 1998, la Fountain Hills, în Arizona, SUA.