Spăl, deci exist!

Nu avem pretenția că le știm pe toate. Ba mai mult, când vine vorba de design interior, sperăm să nu știm niciodată nimic. Știu alții (de fapt, altele) suficient cât pentru toată lumea.

Spre exemplu, căutând câteva idei de design pe care nici Kant n-ar putea să le critice, am găsit un blog excepțional de amenajări interioare (blog.amenajari-interioare.eu —a se nota: .EU, deci în conformitate cu legile concurenței și pieței libere. Cu alte cuvinte, dacă îți amenajezi așa casa, nu te trezești cu nicio procedură de infringement în poștă).

Trecând peste uzualele sfaturi pentru living, dormitor, bucătărie și camera copilului, am descoperit că și spălătoria e o cameră ca toate celelalte și merită o atenție cel puțin egală. De ce?

Ei bine, autoarea blogului (nu se specifică sexul designerului dar e destul de evident) pornește de la premisa că "nicio femeie nu sare în sus de bucurie când vine vorba de spălarea și călcarea rufelor". Corect. Ele sar în jos ca luceafărul, plâng în colțurile frumos amenajate ale livingului și se simt împilate.

Drept urmare, trebuie să le faci o spălătorie. Așa funcționează mintea unei femei: "Aaaaa, o cameră specială pentru spălat?? Ehh, păi în aceste condiții, e firesc să speli aici. Hmm, interesant, putem pune aici un mic tablouaș, aici o vază, da, pot trăi aici".

În concluzie, "dacă amenajezi un spațiu dedicat exclusiv acestor activități și îl păstrezi superorganizat, s-ar putea să nu mai simți acea corvoadă de fiecare dată când intri în spălătorie", explică autoarea (sau autorul homosexual, which would be the same).

Trecem apoi la detalii tehnice: o mașină de spălat performantă. O să o folosești mulți ani și e firesc să nu te zgârcești. Ăsta ar fi Pasul 1.Un calcul simplu, bazat pe teoria relativității murdăriei arată că 4 persoane murdăresc 4 tricouri cu 40 de grame de noroi în 4 zile și, în consecință, o mașină de spălat ar trebui să aibă o capacitate de 5 kilograme. Dacă vă dă cu rest, atunci două mașini de spălat ar trebui să rezolve ecuația.

Pasul 2: suportul pentru întins rufele spălate și o fereastră pentru aerisit, anti mucegai. Coșul cu rufe murdare ar trebui plasat într-un colț. Explicația face toți bani: "Deși DOAR TU intri în spălătorie, nu e plăcut să te întâmpine hainele DELOC FRUMOS MIROSITOARE, folosite de toți membrii familiei". No comment. Poate doar aplauze.

Pasul 3: accesorizare fără frontiere cu "dulăpioare și sertărașe în care să pui umerașe, balsam, produse anticalcar, lighean, fier de călcat, instrumente de cusut, bucăți curate de bumbac" și lamă de tăiat vena în caz de suprasolicitare cu șosete aruncate în coș post fotbal-cu-băieții.

Pasul 4: lumina este importantă, fie că e vorba de o fereastră sau de un bec puternic. Totul pentru că… (stați să îmi șterg lacrimile)… "deși spălătoria nu este cea mai iubită cameră din casă, nu trebuie să lăsați amenajarea de izbeliște". Ultima dată când am plâns sincer a fost în clasa a 5-a, după ce am citit "Puiul"…

Continuăm. Pasul 5: pereți îngrijiți, podea cât mai curată, accente de culoare, covor asortat cu pereții, plăci ceramice sub covor. Adică trebuie să îmbini utilul cu mai-puțin-plăcutul, conform teoriei dependenței financiare. Să fim serioși, o femeie cu bani ar angaja probabil o menajeră sau ar duce rufele la spălătorie.

Disertația domnișoarei designer se încheie cu o întrebare de milioane: "Este necesară o asemenea încăpere în casă?".

Râd.

Râd.

Tot mai râd.

Încă puțin…

Răspunsul este: da, femeile sunt egale și merită respect și o cameră de spălat.