Temerile unui copil timid

Încă din primele luni din viață se pot observa semne ale timidității copilului. Plânge, se agită continuu în situații necunoscute. Nu se obișnuiește ușor cu străinii. Încetează a se juca și devine atent, circumspect la vederea unei persoane străine. Studiile indică faptul că o treime dintre adulții timizi au o predispoziție înnăscută pentru această stare.

Copilul timid este încărcat și de anxietate, el manifestă mai evident temerile copilăriei. Acest copil are nevoie de o grijă și o abordare speciale din partea părinților. Sunt șanse destul de ridicate ca să-și manifeste timiditatea și ca adult, dar, cu o educație potrivită personalității sale, comportamentul lui poate fi influențat și poate reuși o adaptare socială mai bună, chiar dacă timiditatea rămâne undeva ascunsă. Și personalitatea părinților încărcată de inhibiție și timiditate își va pune amprenta asupra felului de a fi al copilului. De aceea, de multe ori, însăși părinții au nevoie să-și corecteze timiditatea și apoi să-și educe copilul, este de părere psihologul Carmen Ghilescu, conform site-ului www.desprecopii.ro.

Semne ale unui copil timid:

l Micuțul se agață de părinți când sunt persoane necunoscute prin preajmă

l Evită să privească direct în ochi persoana care îi vorbește

l Se teme să intre în contact cu cineva prin intermediul obiectelor (refuză să ia un creion atunci când o persoană necunoscută îl oferă).

l În parc, copilul preferă să stea retras, în timp ce alți copii se joacă între ei.

l Copilul timid refuză să meargă la școală sau la grădiniță. De asemenea, va refuza să răspundă la întrebări simple, chiar dacă știe foarte bine răspunsul, se inhibă în fața publicului aflându-se pe scenă pentru a spune poezia. Tace și privește speriat în jur, deși acasă a recitat foarte frumos.

l Manifestă teamă față de întuneric, animale, necunoscut, străini, mai intens decât alți copii. Ei au un simț mai dezvoltat al sesizării pericolului și, în consecință, activează mecanisme de apărare la tot pasul.

Cum ajutăm un copil timid?

l Nu îl etichetați niciodată ca și timid, de vreme ce acest termen are o conotație negativă în societatea noastră.

l Fiți alături de el, dar nu exagerat de protectivi. Copilul trebuie să știe că beneficiază de încrederea dumneavoastră în orice situație, dar asta nu înseamnă că săriți să-l apărați imediat ce manifestă teamă sau neîncredere față de ceva sau cineva. El va căpăta o capacitate de adaptare și toleranță la stres dacă se va confrunta cu situații stresante. Prezentați-l anumitor persoane și apoi lăsați-l să se descurce singur. Nu vorbiți sau salutați în locul lui.

l Implicați-l în discuții dacă observați că e atent. Încurajați-l să pună întrebări și să-și exprime părerea.

l Încurajează succesele copilului în relațiile cu ceilalți. Stimulează-i încrederea în sine. Încurajați-l să participe în mod activ la activitățile grupului, să ia și el inițiativa în joc, să ofere soluții la o problemă, să povestească o întâmplare prietenilor săi, etc.

l Pregătiți copilul și pentru insuccesele care pot apărea într-o relație socială (refuz, trădare, batjocoră).

l Încercați să nu-i spuneți mereu "Ești timid", mai ales față de alte persoane. Nu folosiți timiditatea copilului ca o scuză pentru faptul că nu vorbește cu ceilalți și e retras. Poate interpreta acest lucru ca o deficiență și se va comporta ca atare în conti-nuare.

l Exersați acasă roluri diferite cu ajutorul unor păpuși inspirându-vă din situațiile reale în care copilul manifestă timiditate. De exemplu: "Să ne imaginăm că eu sunt doamna educatoare și tu ești la grădiniță. Avem serbare mâine. Haide să repetăm poezia. Urcă-te pe acel scaun, să zicem că este scena". Apoi inversați rolurile, mama jucând rolul băiatului timid. Astfel copilul se va putea privi din afară.

Încă din primele luni din viață se pot observa semne ale timidității copilului. Plânge, se agită continuu în situații necunoscute. Nu se obișnuiește ușor cu străinii. Încetează a se juca și devine atent, circumspect la vederea unei persoane străine. Studiile indică faptul că o treime dintre adulții timizi au o predispoziție înnăscută pentru această stare.

Copilul timid este încărcat și de anxietate, el manifestă mai evident temerile copilăriei. Acest copil are nevoie de o grijă și o abordare speciale din partea părinților. Sunt șanse destul de ridicate ca să-și manifeste timiditatea și ca adult, dar, cu o educație potrivită personalității sale, comportamentul lui poate fi influențat și poate reuși o adaptare socială mai bună, chiar dacă timiditatea rămâne undeva ascunsă. Și personalitatea părinților încărcată de inhibiție și timiditate își va pune amprenta asupra felului de a fi al copilului. De aceea, de multe ori, însăși părinții au nevoie să-și corecteze timiditatea și apoi să-și educe copilul, este de părere psihologul Carmen Ghilescu, conform site-ului www.desprecopii.ro.

Semne ale unui copil timid:

l Micuțul se agață de părinți când sunt persoane necunoscute prin preajmă

l Evită să privească direct în ochi persoana care îi vorbește

l Se teme să intre în contact cu cineva prin intermediul obiectelor (refuză să ia un creion atunci când o persoană necunoscută îl oferă).

l În parc, copilul preferă să stea retras, în timp ce alți copii se joacă între ei.

l Copilul timid refuză să meargă la școală sau la grădiniță. De asemenea, va refuza să răspundă la întrebări simple, chiar dacă știe foarte bine răspunsul, se inhibă în fața publicului aflându-se pe scenă pentru a spune poezia. Tace și privește speriat în jur, deși acasă a recitat foarte frumos.

l Manifestă teamă față de întuneric, animale, necunoscut, străini, mai intens decât alți copii. Ei au un simț mai dezvoltat al sesizării pericolului și, în consecință, activează mecanisme de apărare la tot pasul.

Cum ajutăm un copil timid?

l Nu îl etichetați niciodată ca și timid, de vreme ce acest termen are o conotație negativă în societatea noastră.

l Fiți alături de el, dar nu exagerat de protectivi. Copilul trebuie să știe că beneficiază de încrederea dumneavoastră în orice situație, dar asta nu înseamnă că săriți să-l apărați imediat ce manifestă teamă sau neîncredere față de ceva sau cineva. El va căpăta o capacitate de adaptare și toleranță la stres dacă se va confrunta cu situații stresante. Prezentați-l anumitor persoane și apoi lăsați-l să se descurce singur. Nu vorbiți sau salutați în locul lui.

l Implicați-l în discuții dacă observați că e atent. Încurajați-l să pună întrebări și să-și exprime părerea.

l Încurajează succesele copilului în relațiile cu ceilalți. Stimulează-i încrederea în sine. Încurajați-l să participe în mod activ la activitățile grupului, să ia și el inițiativa în joc, să ofere soluții la o problemă, să povestească o întâmplare prietenilor săi, etc.

l Pregătiți copilul și pentru insuccesele care pot apărea într-o relație socială (refuz, trădare, batjocoră).

l Încercați să nu-i spuneți mereu "Ești timid", mai ales față de alte persoane. Nu folosiți timiditatea copilului ca o scuză pentru faptul că nu vorbește cu ceilalți și e retras. Poate interpreta acest lucru ca o deficiență și se va comporta ca atare în conti-nuare.

l Exersați acasă roluri diferite cu ajutorul unor păpuși inspirându-vă din situațiile reale în care copilul manifestă timiditate. De exemplu: "Să ne imaginăm că eu sunt doamna educatoare și tu ești la grădiniță. Avem serbare mâine. Haide să repetăm poezia. Urcă-te pe acel scaun, să zicem că este scena". Apoi inversați rolurile, mama jucând rolul băiatului timid. Astfel copilul se va putea privi din afară.