Ținem copiii în brațe sau nu?

Toți părinții sunt nedumeriți în ceea ce privește ținutul bebelușului în brațe. Acest subiect controversat din primul an de viață al copilului este o mare dilemă pentru părinți pentru că, spun ei, "se obișnuiește copilul în brațe și apoi nu mai scăpăm". Foarte multe sfaturi aud mamele în primele luni ale bebelușului. Cel mai des auzit este: "Nu-l legăna că apoi nu mai adoarme singur!".

Unele mame întreabă disperate medicul pediatru dacă să-l țină în brațe sau nu. Psihologii le sfătuiesc însă să țină cont de sentimente și să-și țină puiul în brațe ori de câte ori simt nevoia, fără a se teme de "proastele obiceiuri". La fel se pune și problema legănatului.

Copilul este obișnuit cu legănatul încă din perioada în care stă în burtică, când mama îl leagănă în timp ce merge, în timp ce se mișcă. Legănatul îl face pe copil să se simtă bine, în siguranță, de multe ori îl ajută să se oprească din plâns și să adoarmă la pieptul mamei, să simtă căldura ocrotitoare a părintelui și bătaia inimii. Este posibil ca liniștea și bucuria lui din momentele în care este ținut în brațe sau legănat să nu se compare cu nimic.

Pentru copilul mic nu este câtuși de puțin dăunător ținutul în brațe, ci dimpotrivă. Este modul cel mai direct în care mama îi arată dragostea.

Ținutul în brațe sau legănatul este metoda cea mai eficientă pentru a liniști un copil care plânge, pe care îl doare burtica sau este speriat.

Până și copilul mai mare are nevoie de consolare atunci când este trist, agitat, supărat.