Turismul în Costinești - afaceri de familie

La Costinești, poate mai mult decât în orice stațiune, localnicii au învățat să vândă turism în propria casă. Dacă hotelurile au rămas neschimbate, iar altele noi nu s-au mai construit, în schimb, vilele și casele de vacanță s-au înmulțit într-un ritm incredibil în ultimii ani.

Pe străduțele înguste ale stațiunii nu ai loc unde să arunci un ac. Parcările sunt pline și în nicio vară nu s-a putut estima cu exactitate câți turiști sunt în Costinești. Datele oficiale includ doar cazările de la hoteluri și vilele mari, în schimb, pensiunile care au apărut ca ciupercile după ploaie nu declară gradul de ocupare.

Vilele și pensiunile se întrec în arhitectură, decor, grădini și spații verzi de petrecere a timpului liber, iar camerele sunt dotate cu mobilier nou. Nu lipsește nici aerul condiționat, așa că din ce în ce mai mulți sunt cei care preferă căsuțele în detrimentul hotelului. Pensiunile au o capacitate de 25 de locuri, maxim, și îți iau ochii de cum treci pe lângă ele. Sunt efectiv lipite una de alta, dar nu se plânge nimeni. Sunt vecini de-o viață, după cum am aflat mergând la pas prin stațiune. În locul casei bunicii s-au ridicat aceste vile care produc bani în fiecare vară. Și sunt afaceri în familie, de la nepot până la bunică, toți pun umărul ca afacerea să meargă ca pe roate.

Familia Olaru trăiește de-o viață în Costinești și, înainte de inundațiile care au afectat stațiunea, au avut o căsuță cu patru camere, din care două se închiriau pe timpul verii. Condițiile nu erau tocmai optime, cu apă încălzită la butoi, afară, însă, "tot răul spre bine, pentru că după inundații, am ras tot și am luat-o de la zero". Astăzi, au o pensiune în buricul stațiunii, cotată la trei stele. Capul familiei se ocupă de recepție și acte, soția este pe la bucătărie, băiatul cel mare se ocupă cu aprovizionarea, fata cea mică face curat prin camere, iar bunica racolează turiști din gară. Ce mai, toată lumea este mobilizată trei luni pe an.

Nu au vrut să ne spună cât au investit în cocheta pensiune, însă, la sfârșitul sezonului, când vor trage linie, se așteaptă la profit. Prețurile, ca și în cazul celorlalte pensiuni nu sunt mari, ci pentru buzunarul oricui: 120

lei o cameră cu două locuri, 200 lei o cameră dublă, adică patru locuri.

La Costinești, poate mai mult decât în orice stațiune, localnicii au învățat să vândă turism în propria casă. Dacă hotelurile au rămas neschimbate, iar altele noi nu s-au mai construit, în schimb, vilele și casele de vacanță s-au înmulțit într-un ritm incredibil în ultimii ani.

Pe străduțele înguste ale stațiunii nu ai loc unde să arunci un ac. Parcările sunt pline și în nicio vară nu s-a putut estima cu exactitate câți turiști sunt în Costinești. Datele oficiale includ doar cazările de la hoteluri și vilele mari, în schimb, pensiunile care au apărut ca ciupercile după ploaie nu declară gradul de ocupare.

Vilele și pensiunile se întrec în arhitectură, decor, grădini și spații verzi de petrecere a timpului liber, iar camerele sunt dotate cu mobilier nou. Nu lipsește nici aerul condiționat, așa că din ce în ce mai mulți sunt cei care preferă căsuțele în detrimentul hotelului. Pensiunile au o capacitate de 25 de locuri, maxim, și îți iau ochii de cum treci pe lângă ele. Sunt efectiv lipite una de alta, dar nu se plânge nimeni. Sunt vecini de-o viață, după cum am aflat mergând la pas prin stațiune. În locul casei bunicii s-au ridicat aceste vile care produc bani în fiecare vară. Și sunt afaceri în familie, de la nepot până la bunică, toți pun umărul ca afacerea să meargă ca pe roate.

Familia Olaru trăiește de-o viață în Costinești și, înainte de inundațiile care au afectat stațiunea, au avut o căsuță cu patru camere, din care două se închiriau pe timpul verii. Condițiile nu erau tocmai optime, cu apă încălzită la butoi, afară, însă, "tot răul spre bine, pentru că după inundații, am ras tot și am luat-o de la zero". Astăzi, au o pensiune în buricul stațiunii, cotată la trei stele. Capul familiei se ocupă de recepție și acte, soția este pe la bucătărie, băiatul cel mare se ocupă cu aprovizionarea, fata cea mică face curat prin camere, iar bunica racolează turiști din gară. Ce mai, toată lumea este mobilizată trei luni pe an.

Nu au vrut să ne spună cât au investit în cocheta pensiune, însă, la sfârșitul sezonului, când vor trage linie, se așteaptă la profit. Prețurile, ca și în cazul celorlalte pensiuni nu sunt mari, ci pentru buzunarul oricui: 120

lei o cameră cu două locuri, 200 lei o cameră dublă, adică patru locuri.