Vulturu se stinge în sărăcie și secetă
Imaginea satului dobrogean nu mai are nimic din viziunea idealizată a peisajelor scăldate în soare, cu lanuri de porumb și grâu care, atunci când adie ușor vântul, se unduiesc leneș picurându-și semințele care atârnă greu. A rămas doar soarele. În rest, peisajul este dezolant: pământ uscat, ars, secătuit de viață. La fel ca și chipurile oamenilor de la țară, aceia care și-au pierdut speranța într-o ploaie care să ude pământul.
Stând de vorbă cu oamenii, ai senzația că au pierdut pe cineva sau ceva drag. În realitate este vorba despre pământ, despre recolte, despre sursa lor de venit. Cu alte cuvinte, traiul lor de zi cu zi, acela care acum pare să fi deviat de la cursul firesc, fără vreo speranță de a reveni la normal în viitorul apropiat.
Culorile secetei și ale sărăciei au acoperit și satul Vulturu, acolo unde culturile calamitate au adus oamenilor o disperare și o amărăciune fără precedent. Nu au reușit să păstreze nimic, nici nu ar fi avut cum, atâta vreme cât temperaturile au atins niveluri extrem de ridicate, depășindu-le cu mult pe cele ale ultimilor zeci de ani, iar ploile nu au vrut cu nici un chip să cadă.
Sătenii din Vulturu își vând animalele din gospodării la prețuri cu mult sub cel al pieței, dat fiind faptul că nu mai cu ce să le hră-nească. Vorbesc cu un soi de resemnare tristă: "De acum încolo ne va fi foarte, dar foarte greu. Va trebui să devenim mult mai chivernisiți, să fim mai buni gospodari…atât cât vom putea, desigur", declară cu o înțelepciune moro-metică un sătean septuagenar.
Vulturu, cu excepția grădiniței, clădire care a fost de curând renovată, dar și a școlii unde, de asemenea, s-au efectuat unele îmbunătățiri ale mediului în care învață copiii, este un sat modest, sărăcăcios, cu oameni triști, care nu se arată pe uliță. Îi vezi stând în curte, la umbra vreunui nuc, ferindu-se de soare.
Sunt puțin comunicativi, aproape retrași, închiși în ei. Nu răspund la întrebări decât rar, iar atunci când o fac, își exprimă supărarea și dezamăgirea pe cel mai trist ton cu putință: "Anul acesta nu am avut nimic: nicio cultură, nici măcar în grădinile noastre nu s-a făcut nimic!...Ce să le dau celor mici să mănânce?? Nici măcar nu am avut la cine să muncesc pământul, pentru că suntem cu toții loviți de soartă, iar sprijin nu avem de nicăieri", spune o femeie în jur de 40 de ani.
Becuri din doi în doi stâlpi
Comuna Vulturu nu numără mai mult de 700 de persoane, dintre care doar 60 au locuri de muncă. Cei mai mulți trăiesc din munca pământului, însă cerul nu i-a prea ajutat anul acesta. Nu s-a făcut nicio cultură. De aceea, situația oamenilor este tragică. Și-au vândut până și animalele din curte deoarece nu mai aveau cu ce să le hrănească.
Localitatea nu poartă niciunde semne care să amintească faptul că Vulturul este sat european. Ulițele de pământ, șoseaua principală plină de gropi și pavată cu bălegar, garduri căzute și șanțuri pline de bălării. Aceasta este imaginea care te însoțește de la intrarea până la ieșirea din comună. În afară de școli și grădinițe, nu s-au mai făcut investiții. Anul trecut, primăria nu a avut bani nici măcar pentru salariile funcționarilor publici. S-au montat stâlpi pentru iluminatul public pe drumul principal, dar, pentru că nu au fost fonduri, becurile au fost montate din doi în doi stâlpi. Drumurile nu au însă nicio șansă să fie reparate. Investițiile ar fi mult prea mari, iar bugetul nu permite.
Berbec nu știe să facă proiecte
Fondurile și programele europene după care aleargă toți primarii sunt simple povești pentru primarul din Vulturu, Neculae Berbec. Nu a făcut niciodată nici un proiect și nici nu știe cum se face. Bani să angajeze o firmă de proiectare nu are, așa că și-a luat gândul de la fondurile comunitare. În plus, îi mai trebuie sute de milioane pentru studii de fezabilitate, deci nu se pune problema.
"Să vedeți cum arată drumurile astea când plouă. Numai gropi, noroaie până la genunchi. Nici cu tractorul nu poți intra", spune viceprimarul Mircea Dragomir.
Primarul țărănist, la cuțite cu vicele peremist
Ca și cum sărăcia nu le-ar fi de ajuns, administrația locală din comună naște pasiuni și ambiții politice puternice, primarul și viceprimarul ținându-se numai de certuri și scandaluri. Nu trece luna fără să ne trezim la redacție cu un telefon prin care să fim anunțați despre "ce ilegalități a mai făcut primarul meu, Berbec". Cel pus pe reclamații este vicele, care se crede persecutat pe motive politice.
Primarul Neculae Berbec este de la PNȚCD, în timp ce viceprimarul Mircea Dragomir este PRM. Pe lângă viziunile doctrinare diferite dintre ei, mai există și o diferență de vârstă considerabilă, care adâncește și mai mult neînțelegerile. Bătrânul Berbec este bănuit de săteni că își marginalizează vicele, de teamă să nu îi ia postul.
Enigma doamnei Cici
După ce l-a acuzat pe primar că montează apometre fără contract prin comună, Mircea Dragomir a revenit cu noi dezvăluiri șocante despre abuzurile lui Berbec. Este vorba despre un concurs pentru ocuparea posturilor de casier și mecanic pompă în cadrul Primăriei. Doamna Cici ar fi câștigat examenul scris pentru casiere, însă bătrânul primar nu a vrut să o treacă la oral. "Abuz în toată puterea cuvântului", acuză vicele, nemulțumit și pentru că nu a fost inclus în comisia de evaluare, ci doar în cea de contestații.
"E paranormal ce se întâmplă aici. oamenii trăiesc într-o sărăcie de nedescris, comuna arată ca vai de mama ei, iar primarul stă în birou la el și joacă Poker și Zuma pe calculator. Atât știe el să facă pe calculator", a declarat Mircea Dragomir.
Imaginea satului dobrogean nu mai are nimic din viziunea idealizată a peisajelor scăldate în soare, cu lanuri de porumb și grâu care, atunci când adie ușor vântul, se unduiesc leneș picurându-și semințele care atârnă greu. A rămas doar soarele. În rest, peisajul este dezolant: pământ uscat, ars, secătuit de viață. La fel ca și chipurile oamenilor de la țară, aceia care și-au pierdut speranța într-o ploaie care să ude pământul.
Stând de vorbă cu oamenii, ai senzația că au pierdut pe cineva sau ceva drag. În realitate este vorba despre pământ, despre recolte, despre sursa lor de venit. Cu alte cuvinte, traiul lor de zi cu zi, acela care acum pare să fi deviat de la cursul firesc, fără vreo speranță de a reveni la normal în viitorul apropiat.
Culorile secetei și ale sărăciei au acoperit și satul Vulturu, acolo unde culturile calamitate au adus oamenilor o disperare și o amărăciune fără precedent. Nu au reușit să păstreze nimic, nici nu ar fi avut cum, atâta vreme cât temperaturile au atins niveluri extrem de ridicate, depășindu-le cu mult pe cele ale ultimilor zeci de ani, iar ploile nu au vrut cu nici un chip să cadă.
Sătenii din Vulturu își vând animalele din gospodării la prețuri cu mult sub cel al pieței, dat fiind faptul că nu mai cu ce să le hră-nească. Vorbesc cu un soi de resemnare tristă: "De acum încolo ne va fi foarte, dar foarte greu. Va trebui să devenim mult mai chivernisiți, să fim mai buni gospodari…atât cât vom putea, desigur", declară cu o înțelepciune moro-metică un sătean septuagenar.
Vulturu, cu excepția grădiniței, clădire care a fost de curând renovată, dar și a școlii unde, de asemenea, s-au efectuat unele îmbunătățiri ale mediului în care învață copiii, este un sat modest, sărăcăcios, cu oameni triști, care nu se arată pe uliță. Îi vezi stând în curte, la umbra vreunui nuc, ferindu-se de soare.
Sunt puțin comunicativi, aproape retrași, închiși în ei. Nu răspund la întrebări decât rar, iar atunci când o fac, își exprimă supărarea și dezamăgirea pe cel mai trist ton cu putință: "Anul acesta nu am avut nimic: nicio cultură, nici măcar în grădinile noastre nu s-a făcut nimic!...Ce să le dau celor mici să mănânce?? Nici măcar nu am avut la cine să muncesc pământul, pentru că suntem cu toții loviți de soartă, iar sprijin nu avem de nicăieri", spune o femeie în jur de 40 de ani.
Becuri din doi în doi stâlpi
Comuna Vulturu nu numără mai mult de 700 de persoane, dintre care doar 60 au locuri de muncă. Cei mai mulți trăiesc din munca pământului, însă cerul nu i-a prea ajutat anul acesta. Nu s-a făcut nicio cultură. De aceea, situația oamenilor este tragică. Și-au vândut până și animalele din curte deoarece nu mai aveau cu ce să le hrănească.
Localitatea nu poartă niciunde semne care să amintească faptul că Vulturul este sat european. Ulițele de pământ, șoseaua principală plină de gropi și pavată cu bălegar, garduri căzute și șanțuri pline de bălării. Aceasta este imaginea care te însoțește de la intrarea până la ieșirea din comună. În afară de școli și grădinițe, nu s-au mai făcut investiții. Anul trecut, primăria nu a avut bani nici măcar pentru salariile funcționarilor publici. S-au montat stâlpi pentru iluminatul public pe drumul principal, dar, pentru că nu au fost fonduri, becurile au fost montate din doi în doi stâlpi. Drumurile nu au însă nicio șansă să fie reparate. Investițiile ar fi mult prea mari, iar bugetul nu permite.
Berbec nu știe să facă proiecte
Fondurile și programele europene după care aleargă toți primarii sunt simple povești pentru primarul din Vulturu, Neculae Berbec. Nu a făcut niciodată nici un proiect și nici nu știe cum se face. Bani să angajeze o firmă de proiectare nu are, așa că și-a luat gândul de la fondurile comunitare. În plus, îi mai trebuie sute de milioane pentru studii de fezabilitate, deci nu se pune problema.
"Să vedeți cum arată drumurile astea când plouă. Numai gropi, noroaie până la genunchi. Nici cu tractorul nu poți intra", spune viceprimarul Mircea Dragomir.
Primarul țărănist, la cuțite cu vicele peremist
Ca și cum sărăcia nu le-ar fi de ajuns, administrația locală din comună naște pasiuni și ambiții politice puternice, primarul și viceprimarul ținându-se numai de certuri și scandaluri. Nu trece luna fără să ne trezim la redacție cu un telefon prin care să fim anunțați despre "ce ilegalități a mai făcut primarul meu, Berbec". Cel pus pe reclamații este vicele, care se crede persecutat pe motive politice.
Primarul Neculae Berbec este de la PNȚCD, în timp ce viceprimarul Mircea Dragomir este PRM. Pe lângă viziunile doctrinare diferite dintre ei, mai există și o diferență de vârstă considerabilă, care adâncește și mai mult neînțelegerile. Bătrânul Berbec este bănuit de săteni că își marginalizează vicele, de teamă să nu îi ia postul.
Enigma doamnei Cici
După ce l-a acuzat pe primar că montează apometre fără contract prin comună, Mircea Dragomir a revenit cu noi dezvăluiri șocante despre abuzurile lui Berbec. Este vorba despre un concurs pentru ocuparea posturilor de casier și mecanic pompă în cadrul Primăriei. Doamna Cici ar fi câștigat examenul scris pentru casiere, însă bătrânul primar nu a vrut să o treacă la oral. "Abuz în toată puterea cuvântului", acuză vicele, nemulțumit și pentru că nu a fost inclus în comisia de evaluare, ci doar în cea de contestații.
"E paranormal ce se întâmplă aici. oamenii trăiesc într-o sărăcie de nedescris, comuna arată ca vai de mama ei, iar primarul stă în birou la el și joacă Poker și Zuma pe calculator. Atât știe el să facă pe calculator", a declarat Mircea Dragomir.
Stând de vorbă cu oamenii, ai senzația că au pierdut pe cineva sau ceva drag. În realitate este vorba despre pământ, despre recolte, despre sursa lor de venit. Cu alte cuvinte, traiul lor de zi cu zi, acela care acum pare să fi deviat de la cursul firesc, fără vreo speranță de a reveni la normal în viitorul apropiat.
Culorile secetei și ale sărăciei au acoperit și satul Vulturu, acolo unde culturile calamitate au adus oamenilor o disperare și o amărăciune fără precedent. Nu au reușit să păstreze nimic, nici nu ar fi avut cum, atâta vreme cât temperaturile au atins niveluri extrem de ridicate, depășindu-le cu mult pe cele ale ultimilor zeci de ani, iar ploile nu au vrut cu nici un chip să cadă.
Sătenii din Vulturu își vând animalele din gospodării la prețuri cu mult sub cel al pieței, dat fiind faptul că nu mai cu ce să le hră-nească. Vorbesc cu un soi de resemnare tristă: "De acum încolo ne va fi foarte, dar foarte greu. Va trebui să devenim mult mai chivernisiți, să fim mai buni gospodari…atât cât vom putea, desigur", declară cu o înțelepciune moro-metică un sătean septuagenar.
Vulturu, cu excepția grădiniței, clădire care a fost de curând renovată, dar și a școlii unde, de asemenea, s-au efectuat unele îmbunătățiri ale mediului în care învață copiii, este un sat modest, sărăcăcios, cu oameni triști, care nu se arată pe uliță. Îi vezi stând în curte, la umbra vreunui nuc, ferindu-se de soare.
Sunt puțin comunicativi, aproape retrași, închiși în ei. Nu răspund la întrebări decât rar, iar atunci când o fac, își exprimă supărarea și dezamăgirea pe cel mai trist ton cu putință: "Anul acesta nu am avut nimic: nicio cultură, nici măcar în grădinile noastre nu s-a făcut nimic!...Ce să le dau celor mici să mănânce?? Nici măcar nu am avut la cine să muncesc pământul, pentru că suntem cu toții loviți de soartă, iar sprijin nu avem de nicăieri", spune o femeie în jur de 40 de ani.
Becuri din doi în doi stâlpi
Comuna Vulturu nu numără mai mult de 700 de persoane, dintre care doar 60 au locuri de muncă. Cei mai mulți trăiesc din munca pământului, însă cerul nu i-a prea ajutat anul acesta. Nu s-a făcut nicio cultură. De aceea, situația oamenilor este tragică. Și-au vândut până și animalele din curte deoarece nu mai aveau cu ce să le hrănească.
Localitatea nu poartă niciunde semne care să amintească faptul că Vulturul este sat european. Ulițele de pământ, șoseaua principală plină de gropi și pavată cu bălegar, garduri căzute și șanțuri pline de bălării. Aceasta este imaginea care te însoțește de la intrarea până la ieșirea din comună. În afară de școli și grădinițe, nu s-au mai făcut investiții. Anul trecut, primăria nu a avut bani nici măcar pentru salariile funcționarilor publici. S-au montat stâlpi pentru iluminatul public pe drumul principal, dar, pentru că nu au fost fonduri, becurile au fost montate din doi în doi stâlpi. Drumurile nu au însă nicio șansă să fie reparate. Investițiile ar fi mult prea mari, iar bugetul nu permite.
Berbec nu știe să facă proiecte
Fondurile și programele europene după care aleargă toți primarii sunt simple povești pentru primarul din Vulturu, Neculae Berbec. Nu a făcut niciodată nici un proiect și nici nu știe cum se face. Bani să angajeze o firmă de proiectare nu are, așa că și-a luat gândul de la fondurile comunitare. În plus, îi mai trebuie sute de milioane pentru studii de fezabilitate, deci nu se pune problema.
"Să vedeți cum arată drumurile astea când plouă. Numai gropi, noroaie până la genunchi. Nici cu tractorul nu poți intra", spune viceprimarul Mircea Dragomir.
Primarul țărănist, la cuțite cu vicele peremist
Ca și cum sărăcia nu le-ar fi de ajuns, administrația locală din comună naște pasiuni și ambiții politice puternice, primarul și viceprimarul ținându-se numai de certuri și scandaluri. Nu trece luna fără să ne trezim la redacție cu un telefon prin care să fim anunțați despre "ce ilegalități a mai făcut primarul meu, Berbec". Cel pus pe reclamații este vicele, care se crede persecutat pe motive politice.
Primarul Neculae Berbec este de la PNȚCD, în timp ce viceprimarul Mircea Dragomir este PRM. Pe lângă viziunile doctrinare diferite dintre ei, mai există și o diferență de vârstă considerabilă, care adâncește și mai mult neînțelegerile. Bătrânul Berbec este bănuit de săteni că își marginalizează vicele, de teamă să nu îi ia postul.
Enigma doamnei Cici
După ce l-a acuzat pe primar că montează apometre fără contract prin comună, Mircea Dragomir a revenit cu noi dezvăluiri șocante despre abuzurile lui Berbec. Este vorba despre un concurs pentru ocuparea posturilor de casier și mecanic pompă în cadrul Primăriei. Doamna Cici ar fi câștigat examenul scris pentru casiere, însă bătrânul primar nu a vrut să o treacă la oral. "Abuz în toată puterea cuvântului", acuză vicele, nemulțumit și pentru că nu a fost inclus în comisia de evaluare, ci doar în cea de contestații.
"E paranormal ce se întâmplă aici. oamenii trăiesc într-o sărăcie de nedescris, comuna arată ca vai de mama ei, iar primarul stă în birou la el și joacă Poker și Zuma pe calculator. Atât știe el să facă pe calculator", a declarat Mircea Dragomir.
Imaginea satului dobrogean nu mai are nimic din viziunea idealizată a peisajelor scăldate în soare, cu lanuri de porumb și grâu care, atunci când adie ușor vântul, se unduiesc leneș picurându-și semințele care atârnă greu. A rămas doar soarele. În rest, peisajul este dezolant: pământ uscat, ars, secătuit de viață. La fel ca și chipurile oamenilor de la țară, aceia care și-au pierdut speranța într-o ploaie care să ude pământul.
Stând de vorbă cu oamenii, ai senzația că au pierdut pe cineva sau ceva drag. În realitate este vorba despre pământ, despre recolte, despre sursa lor de venit. Cu alte cuvinte, traiul lor de zi cu zi, acela care acum pare să fi deviat de la cursul firesc, fără vreo speranță de a reveni la normal în viitorul apropiat.
Culorile secetei și ale sărăciei au acoperit și satul Vulturu, acolo unde culturile calamitate au adus oamenilor o disperare și o amărăciune fără precedent. Nu au reușit să păstreze nimic, nici nu ar fi avut cum, atâta vreme cât temperaturile au atins niveluri extrem de ridicate, depășindu-le cu mult pe cele ale ultimilor zeci de ani, iar ploile nu au vrut cu nici un chip să cadă.
Sătenii din Vulturu își vând animalele din gospodării la prețuri cu mult sub cel al pieței, dat fiind faptul că nu mai cu ce să le hră-nească. Vorbesc cu un soi de resemnare tristă: "De acum încolo ne va fi foarte, dar foarte greu. Va trebui să devenim mult mai chivernisiți, să fim mai buni gospodari…atât cât vom putea, desigur", declară cu o înțelepciune moro-metică un sătean septuagenar.
Vulturu, cu excepția grădiniței, clădire care a fost de curând renovată, dar și a școlii unde, de asemenea, s-au efectuat unele îmbunătățiri ale mediului în care învață copiii, este un sat modest, sărăcăcios, cu oameni triști, care nu se arată pe uliță. Îi vezi stând în curte, la umbra vreunui nuc, ferindu-se de soare.
Sunt puțin comunicativi, aproape retrași, închiși în ei. Nu răspund la întrebări decât rar, iar atunci când o fac, își exprimă supărarea și dezamăgirea pe cel mai trist ton cu putință: "Anul acesta nu am avut nimic: nicio cultură, nici măcar în grădinile noastre nu s-a făcut nimic!...Ce să le dau celor mici să mănânce?? Nici măcar nu am avut la cine să muncesc pământul, pentru că suntem cu toții loviți de soartă, iar sprijin nu avem de nicăieri", spune o femeie în jur de 40 de ani.
Becuri din doi în doi stâlpi
Comuna Vulturu nu numără mai mult de 700 de persoane, dintre care doar 60 au locuri de muncă. Cei mai mulți trăiesc din munca pământului, însă cerul nu i-a prea ajutat anul acesta. Nu s-a făcut nicio cultură. De aceea, situația oamenilor este tragică. Și-au vândut până și animalele din curte deoarece nu mai aveau cu ce să le hrănească.
Localitatea nu poartă niciunde semne care să amintească faptul că Vulturul este sat european. Ulițele de pământ, șoseaua principală plină de gropi și pavată cu bălegar, garduri căzute și șanțuri pline de bălării. Aceasta este imaginea care te însoțește de la intrarea până la ieșirea din comună. În afară de școli și grădinițe, nu s-au mai făcut investiții. Anul trecut, primăria nu a avut bani nici măcar pentru salariile funcționarilor publici. S-au montat stâlpi pentru iluminatul public pe drumul principal, dar, pentru că nu au fost fonduri, becurile au fost montate din doi în doi stâlpi. Drumurile nu au însă nicio șansă să fie reparate. Investițiile ar fi mult prea mari, iar bugetul nu permite.
Berbec nu știe să facă proiecte
Fondurile și programele europene după care aleargă toți primarii sunt simple povești pentru primarul din Vulturu, Neculae Berbec. Nu a făcut niciodată nici un proiect și nici nu știe cum se face. Bani să angajeze o firmă de proiectare nu are, așa că și-a luat gândul de la fondurile comunitare. În plus, îi mai trebuie sute de milioane pentru studii de fezabilitate, deci nu se pune problema.
"Să vedeți cum arată drumurile astea când plouă. Numai gropi, noroaie până la genunchi. Nici cu tractorul nu poți intra", spune viceprimarul Mircea Dragomir.
Primarul țărănist, la cuțite cu vicele peremist
Ca și cum sărăcia nu le-ar fi de ajuns, administrația locală din comună naște pasiuni și ambiții politice puternice, primarul și viceprimarul ținându-se numai de certuri și scandaluri. Nu trece luna fără să ne trezim la redacție cu un telefon prin care să fim anunțați despre "ce ilegalități a mai făcut primarul meu, Berbec". Cel pus pe reclamații este vicele, care se crede persecutat pe motive politice.
Primarul Neculae Berbec este de la PNȚCD, în timp ce viceprimarul Mircea Dragomir este PRM. Pe lângă viziunile doctrinare diferite dintre ei, mai există și o diferență de vârstă considerabilă, care adâncește și mai mult neînțelegerile. Bătrânul Berbec este bănuit de săteni că își marginalizează vicele, de teamă să nu îi ia postul.
Enigma doamnei Cici
După ce l-a acuzat pe primar că montează apometre fără contract prin comună, Mircea Dragomir a revenit cu noi dezvăluiri șocante despre abuzurile lui Berbec. Este vorba despre un concurs pentru ocuparea posturilor de casier și mecanic pompă în cadrul Primăriei. Doamna Cici ar fi câștigat examenul scris pentru casiere, însă bătrânul primar nu a vrut să o treacă la oral. "Abuz în toată puterea cuvântului", acuză vicele, nemulțumit și pentru că nu a fost inclus în comisia de evaluare, ci doar în cea de contestații.
"E paranormal ce se întâmplă aici. oamenii trăiesc într-o sărăcie de nedescris, comuna arată ca vai de mama ei, iar primarul stă în birou la el și joacă Poker și Zuma pe calculator. Atât știe el să facă pe calculator", a declarat Mircea Dragomir.
Comentează știrea
Nu există comentarii introduse pentru acest articol!