WoW de capul nostru!

Mă plimbam deunăzi prin mlaștina Dustwallow, trăgând cu greu hățurile velociraptorului meu MOV și întrebându-mă de ce oare pot să omor o dragoniță DEJA moartă. Nu am putut să îmi explic asta, cum nu îmi dau seama nici de ce prostănacul pesedist și baciul dumnezeiesc candidează la președinție.

Ideea băieților de la Blizzard, care au un recunoscut simț al ridicolului, este simplă - dragonița Onyxia a revenit în formă de cadou la aniversarea a cinci ani de viață-fără-de-viață în lumea lui World of Warcraft.

Și, în timp îmi aruncam scutul răzbunătorului fix în boticul ei frumos pixelat, sfințeam pământul de sub mine (ca să o doară pe păcătoasă!) și îi plasam un ciocan al virtuții în dinți, am avut o revelație! După fiecare patru ani de mandat, o forță supremă trebuie să îi adune pe toți politicienii și să îi plaseze frumos într-un ring, unde poporul (fie câte 10, fie câte 25 deodată) să vină să se lupte cu ei. După ce îi omorâm, îi facem la buzunare, ca să ieșim în profit, după care dăm cu zarul pentru obiectele lor epice - un cont în euro (+180 stamina, + 65 apărare în fața vrăjilor gen criză, faliment, sărăcie), un jeep la care poți să pui un plug și să-ți ari moșia (viteza de deplasare crește cu 179 km/h, +100 respect în societate, + 53 magnetism la pitzi), un post călduț într-o deconcentrată ETC!!!

Ei, dragii noștri politicieni, ar fi modele unice pentru noi clase din WoW - șamanul mitoman, cu vrăji unice gen "Vălul neadevărului", "Discursul patetic" sau "Mituirea fiului poporului". De asemenea, am putea avea și rogue-ul de clasă politică, un maestru în arta înjunghiatului pe la spate, cu abilități de mare efect ca "Ia banii și fugi", "Promite și dispari!" sau "Călcatul pe cadavre".

Când trenulețul firav al gândurilor mele a ajuns în acest punct, am fost trezit rapid din reverie. Începuse turul 3 din lupta cu dragonița și fusesem speriat de urletele ei de român microbist. Alergam fără direcție și control, pentru că șamanul de serviciu (un francez idiot, de altfel) uitase să pună totemul anti-frică. Cred și eu, în țara lor simpatică, plină de brânză și podgorii, cu un stat pro-business și un turism de invidiat, numai de totemuri anti-frică nu ai nevoie. Nici popa nu se mișcase prea repede, cu protecția de frică, așa că ajunsesem în poziția electoratului - eram lovit în spate, ars de viu și nu aveam cum să mă apar.

Soluția. Am votat creștinește, ca să scăpăm de șamanul relaxat și de popa cel neîncrezător în forța Domnului. După care am omorât dragonița din nou și

ne-am bucurat de niște obiecte mov, care au activat oareșce substanțe euforice în creier, făcându-ne să vrem mai mult, și mai mult, și mai mult…