Angajatorii nu găsesc ucenici nici de sămânță

Costurile pe care agenții economici le au cu pregătirea forței de muncă vor fi suportate de stat. Conform proiectului de lege aprobat de Guvernul Grindeanu în ședința din data de 30 martie 2017, angajatorul care încheie un contract de ucenicie beneficiază, la cerere, pe perioada derulării acestuia (între unu și trei ani), de 1.125 lei pe lună (net), echivalentul a 250 euro. Mai mult, angajatorii vor primi câte 1.350 de lei pe lună (net), echivalentul a 300 euro, pentru fiecare contract de stagiu încheiat cu absolvenți ai învățământului superior, pe întreaga perioadă a derulării acestuia. Finanțarea va fi asigurată din fonduri europene și din fonduri publice naționale.

Cabinetul Grindeanu nu este primul guvern care vine cu măsuri de stimulare a agenților economici pentru a înființa noi locuri de muncă, pentru a angaja tinerii și șomerii, pentru a-i califica. Au făcut-o înaintea lui guvernele Tăriceanu, Boc, Ponta și Cioloș. Cu ce rezultat?

Cabinetul Năstase reușise contraperformanța de a reduce cu 15.200 numărul salariaților din economie. Dacă în ianuarie 2001, efectivul acestora era de 4.413.500 persoane, în decembrie 2004, a ajuns la 4.398.300 de persoane.

Cabinetul Tăriceanu a adoptat cea mai curajoasă măsură fiscală luată vreodată în România, introducând cota unică de impozitare a veniturilor și profiturilor de 16%. Rezultatele nu s-au lăsat așteptate. În timpul mandatului său, numărul salariaților a crescut cu 340.300 persoane (de la 4.398.300, în decembrie 2004, la 4.738.600, în decembrie 2008). România s-a confruntat pentru prima oară după anul 1990 cu fenomenul crizei de lucrători calificați. Pe de altă parte, numărul lucrătorilor la negru a scăzut cu circa 320.000 persoane,

În schimb, Cabinetul Boc, pe fondul crizei economice, a adoptat măsuri dramatice, de austeritate. Sub guvernarea democrat-liberală, numărul salariaților a scăzut cu 523.500 persoane, de la 4.738.600, în decembrie 2008, la 4.215.100, în ianuarie 2012. Pe de altă parte, numărul lucrătorilor la negru a crescut cu circa 270.000 persoane, până la 1.880.000. Criza și măsurile draconice aplicate de Guvernul Boc au avut ca efect închiderea a peste 250.000 de locuri de muncă și trecerea altor 270.000 în subteranele economiei. În același timp a crescut numărul celor plecați la muncă peste hotare, în special al celor cu calificare superioară.

Cabinetul Ponta a continuat politica de înăsprire a fiscalității de la jumătatea anului 2012 până în 2014, prin lărgirea bazei de impozitare a veniturilor. În anul 2015, până la demisia din noiembrie, Guvernul Ponta a dus o politică de încu-rajare a consumului și pieței muncii, prin reducerea TVA la alimentele de bază, majorarea salariului minim pe economie, creșteri salariale în sectorul bugetar și reducerea CAS cu 5% la angajatori. În intervalul de trei ani și șapte luni al guvernării social-democrate, numărul salariaților a crescut cu 165.800 persoane, de la 4.277.300, în aprilie 2012, la 4.443.100, în noiembrie 2015, dar multe dintre angajări au fost în sectorul de stat. Totodată au apărut semnele viitoarei crize de lucrători calificați. Pe de altă parte, numărul oficial al lucrătorilor la negru s-a redus cu circa 470.000, până la 1.410.000, în mare parte prin migrația pe piața internațională a muncii.

În timpul Cabinetului Cioloș, din decembrie 2015 până în decembrie 2016, numărul salariaților a crescut cu 161.100 de persoane ajungând la 4.571.400 de persoane. Pe de altă parte, criza de forță de mână de lucru calificată și necalificată s-a acutizat.

Trăgând linie și socotind, rezultă că cele cinci guvernări din ultimii 16 ani au reușit să sporească numărul salariaților din economia națională doar cu 157.900 de persoane, de la 4.413.500 de persoane, la 1 ianuarie 2001, la 4.571.400 de persoane, la 31 decembrie 2016. Rezultatul este dezastruos.

El reflectă nu numai greșelile făcute de guvernanții români, ci și dezechilibrele uriașe acumulate pe piața muncii. Politica salariilor mici promovată de guvernele României și susținută de BNR a dus la explozia migrației externe a forței de muncă. Se estimează că numărul românilor care lucrează în afara granițelor țării depășește 4 mili-oane, în prezent. Pe de altă parte, măsurile de protecție socială prost aplicate au scos de pe piața muncii un număr uriaș de persoane, transformându-le în asistați sociali.

Statisticile Ministerului Muncii vorbesc despre adâncirea continuă a deficitului de forță de muncă. Dacă pe 5 martie 2016, Ministerul Muncii consemna 15.712 de locuri de muncă vacante la nivel național, la o distanță de un an, pe 31 martie 2017, a anunțat cu 37,20% mai multe, respectiv 21.552 de locuri de muncă vacante, ofertate de 1.275 de angajatori.

Deci, pe cine ar mai putea ajuta faptul că statul suportă costurile cu pregătirea forței de muncă? Aproape pe nimeni. Este edificatoare situația șantierelor navale, ai căror reprezentanți umblă prin toate județele să recruteze tineri, în vederea calificării. "Mai toți tinerii visează să muncească în străinătate sau să se angajeze în baruri, vara, pe litoral. Mulți preferă să lucreze trei luni, de sezon, și să stea restul anului acasă", a declarat reprezentantul unui serviciu de resurse umane.

În privința revenirii în țară a celor ce lucrează în străinătate, doar guvernații își mai fac iluzii. "Câștig 6.000 de euro în străinătate. Cât îmi dați voi? ne întreabă cei ce au lucrat pe-afară. Când aud că nu le putem oferi mai mult de câteva mii de lei, ne întorc spatele", a relatat interlocutorul.

Economia românească este condamnată să supraviețuiască în condițiile crizei forței de muncă. Agenții economici se vor strădui să își fure unul altuia lucrătorii, oferindu-le o sută - două de lei în plus la salariu. Vor rezista companiile care vor face saltul tehnologic și vor înlocui cât mai mulți oameni cu mașini.