Atenție, urmează criza lucrătorilor calificați!

Am o cumnată care muncește de mai mulți ani în Italia, două nepoate care lucrează în Germania și un nepot care reprezintă o firmă grecească în China. În același bloc cu mine stă un fost coleg de liceu al cărui fiu a plecat la muncă, în Germania și s-a stabilit definitiv acolo. Un vecin de bloc este șef mecanic pe nava unei companii franceze, iar altul are băiatul angajat ofițer pe o navă grecească. Cei doi gemeni ai unui colocatar sunt studenți în anul trei la Universitatea Maritimă din Constanța și caută, de pe acum, o companie străină, să se angajeze. O cunoștință din cartierul meu a lucrat o vreme la un șantier naval din Statele Unite, iar de vreo doi ani muncește ca electrician la o exploatare petrolieră din Dubai.
Oriunde merg și cu oricine mă întâlnesc aflu vești despre alți și alți români plecați la muncă, "afară": "Știi, medicul Cutare lucrează, acum, în Austria, iar fata lui Cutărică a terminat informatica și a fost recrutată de o firmă din Franța." Am ajuns să mă întreb dacă va mai rămâne cineva să muncească în România.
La această oră, numărul conaționalilor noștri care își câștigă pâinea în străinătate a ajuns la 2,5 - 3 milioane. Este foarte mult, dacă ținem cont că populația activă consemnată la finele trimestrului II 2011 se ridica la 9,921 milioane de persoane. Practic, între un sfert și o treime dintre românii apți de muncă lucrează pe alte meridiane ale globului.
Pe fondul crizei economice și al valurilor de concedieri, între septembrie 2008 și septembrie 2011, numărul salariaților din România s-a redus cu 634.100 persoane, de la 4.834.600 la 4.200.500 angajați. Mare parte dintre cei puși pe liber au îngroșat rândurile celor ce caută de lucru în alte țări ale lumii.
În următorii ani, fenomenul migrației externe a forței de muncă, îndeosebi a celei înalt calificate, va căpăta o mult mai mare amploare. Comisia Europeană este interesată să-l stimuleze, motivând că, prin accelerarea mobilității lucrătorilor, gradul de ocupare a acestora va crește.
Organismul european are în vedere tendința de îmbătrânire a populației comunitare și de reducere a categoriei celor în vârstă de muncă. Pe de altă parte - spune ea -, cererea de personal cu înaltă calificare va spori cu peste 16 milioane de locuri de muncă până în 2020. Evident, distribuția acestora va fi neuniformă pe teritoriul UE. Economiile cele mai puternice vor solicita mai mulți specialiști.
Pentru a încuraja migrația competențelor, Comisia Europeană a adoptat o propunere de modernizare a directivei privind calificările profesionale. În baza ei, normele privind mobilitatea profesioniștilor în cadrul UE sunt simplificate, prin punerea la dispoziția tuturor profesiilor interesate a unui card profesional european.
Posesorii acestuia vor beneficia de o recunoaștere mai ușoară și mai rapidă a calificării. Cardul va fi disponibil în funcție de necesitățile exprimate de profesii. El va fi sub forma unui certificat electronic, care va conține informații despre pregătirea școlară și profesională, despre recunoașterea diplomelor, despre experiența deținută.
Diminuarea generală a populației de vârstă activă combinată cu creșterea economică vor duce la apariția unei crize europene a forței de muncă, în special a celei înalt calificate, iar aceasta va accelera mobilitatea lucrătorilor pe continent. Direcția migrației va fi dinspre locurile de muncă mai prost plătite din est spre cele mai bine plătite din vestul și nordul Europei.
Pe zi ce trece, țările din fostul lagăr comunist devin furnizori de forță de muncă bine pregătită pentru tot mai multe domenii ale economiilor dezvoltate. Așa se întâmplă, deja, în shipping, în industria petrolieră off-shore, în construcții, în sănătate, în industria hotelieră și serviciile informatice.
Respectivele țări contribuie la atenuarea foamei de competențe a Occidentului, cu riscul dezechilibrării propriilor piețe. Deja, în anumite sectoare se resimte lipsa acută a specialiștilor. Spre exemplu, la această oră, România își acoperă mai puțin de 50% din necesarul de medici anesteziști.
Migrația masivă a forței de muncă va antrena dezechilibre și mai mari în bugetele statelor de plecare, în sistemele lor de asigurări sociale și de sănătate, aflate deja în suferință.