Canalele navigabile - transportul pe scurtătură

4588

Articole de la același autor

Canalele navigabile se numără printre cele mai utile construcții din lume. Cele mai multe au scurtat rutele transportatorilor de mărfuri cu mii de kilometri, facilitând legături comerciale între continente, care altfel ar fi fost imposibile. Ce-i drept, majoritatea canalelor mari au fost construite cu prețul vieților a câtorva zeci de mii de oameni, însă scopul a scuzat întotdeauna mijloacele.
O dată cu introducerea restricțiilor de poluare pe șoselele lumii, transportatorii de mărfuri vor căuta rute alternative, cele mai facile fiind căile fluviale. În aceste condiții, canalele navigabile vor deveni cele mai circulate rute, putând urca la o cotă de 50% din traficul maritim și fluvial mondial. Cele mai mari trei canale sunt, în momentul de față, Panama, Suez și Dunăre – Marea Neagră.

Construcția canalului Dunăre – Marea Neagră a necesitat excavarea a peste 300 milioane metri cubi de rocă și sol. La acest capitol, chiar și canalele Panama și Suez sunt mai slabe. Cunoscut în lume drept lagărul comunist de exterminare a intelectualilor români, canalul reprezintă munca a 30 de institute de cercetare și proiectare și înglobează peste 33.500 de proiecte de estimare și construcție, semnate de aproximativ 1.000 de specialiști. Au fost folosite 4 milioane metri cubi de beton și 24.345 tone de echipamente și lucrări metalice. Durata de realizare a canalului a fost de 8 ani, inaugurarea oficială având loc pe 26 mai 1984.
Canalul Dunăre – Marea Neagră (67 kilometri) leagă porturile Cernavodă și Constanța Sud – Agigea, scurtând cu aproximativ 400 de kilometri drumul navelor care vor să ajungă de la Marea Neagră în porturile dunărene din Europa Centrală. Mai mult, navele care vin spre centrul Europei, din Australia și Orientul Îndepărtat, își scurtează drumul cu 4.000 de kilometri.
O dată cu inaugurarea canalului Main – Rin, în 1992, s-a reușit realizarea unei conexiuni directe între porturile Constanța și Rotterdam.
Canalul autohton permite accesul convoaielor de maximum 296 metri lungime, 22,8 metri lățime și pescaj de 3,8 metri. În acest fel, încărcătura navelor de până la 165.000 tone capacitate, care vin în portul Constanța, poate fi transbordată pe nave fluviale de 5.000 tone capacitate sau convoaie de până la șase barje, cu o capacitate totală de 18.000 tone capacitate.
Recordul de trafic s-a înregistrat în 2006, când s-au realizat peste 30 milioane tone capacitate.

Canalul Panama (77 kilometri) este, fără îndoială, cel mai impresionant canal navigabil din lume. Construcția sa a debutat în 1880, dar proiectul a fost abandonat, deoarece peste 20.000 de muncitori au murit, din cauza malariei și alunecărilor de teren. Canalul a fost finalizat în 1915, de către americani, adăugând încă 7.500 de victime la total.
În prezent, canalul Panama, care traversează istmul Panama din America Centrală, legând oceanele Pacific și Atlantic, este cel mai circulat canal din lume. Peste 14.000 de nave traversează anual canalul, realizând un trafic mediu de 203 milioane tone capacitate. De la inaugurarea din 1915, peste 875.000 de nave au folosit această rută.
Avantajul de necontestat este legătura directă între cele două oceane. Spre exemplu, o navă care face ruta New York – San Francisco, folosind canalul Panama, parcurge o distanță de numai 9.500 kilometri. Dacă ar ocoli America de Sud, distanța ar fi de 22.500 kilometri.
Pe canal pot circula multe tipuri de nave, de la yacht-urile de agrement la cargo-urile comerciale "Panamax". Există și nave mai mari, din clasa "Post-Panamax", care nu pot folosi canalul Panama.
Canalul este compus din 17 lacuri artificiale, mai multe canale distincte și două ecluze. Lacul artificial Alajuela servește drept sursă de apă pentru canal, în condițiile în care la fiecare ecluzare peste 200.000 de metri cubi de apă ajung în ocean.
Tariful de traversare a canalului variază în funcție de încărcătură. Cea mai mare taxă, de 249.165 dolari, a fost plătită în 2006, de cargo-ul Maersk Dellys. Cea mai mică, de 36 de cenți, a fost achitată în 1928 de americanul Richard Halliburton, care a înotat de la un capăt la altul al canalului. O traversare tipică a canalului durează nouă ore.

Canalul Suez (163 kilometri) leagă Portul Said, de la Marea Mediterană, de Golful Suez, de la Marea Roșie, facilitând transportul de mărfuri între Europa și Asia. În lipsa canalului, navele ar fi trebuit să ocolească întreg continentul african. De altfel, înainte de inaugurarea din 1869, navele de marfă acostau în golful Suez iar produsele erau transportate pe uscat, până în porturile de la Marea Mediterană.
Amplasat în Egipt, la west de peninsula Sinai, canalul Suez permite accesul navelor de până la 150.000 tone capacitate, cu un pescaj de maximum 16 metri. În prezent, navele cu o capacitate mai mare pot descărca o parte din marfă pe barje, administrate de conducerea canalului, reîncărcând la celălalt capăt.
Canalul Suez nu are ecluze, diferențele de nivel de la capete fiind neglijabile, mulțumită lungimii canalului. O trecere tipică durează între 11 și 16 ore, la o viteză de 8 noduri, pentru a preveni eroziunea malurilor, din cauza valurilor provocate de nave la viteze mai mari.
În prezent, 8% din traficul naval mondial se desfășoară pe canalul Suez, care a înregistrat, în 2006, un profit de 3,2 miliarde dolari, când peste 20.000 de nave au ales această rută.

Canalele navigabile se numără printre cele mai utile construcții din lume. Cele mai multe au scurtat rutele transportatorilor de mărfuri cu mii de kilometri, facilitând legături comerciale între continente, care altfel ar fi fost imposibile. Ce-i drept, majoritatea canalelor mari au fost construite cu prețul vieților a câtorva zeci de mii de oameni, însă scopul a scuzat întotdeauna mijloacele.
O dată cu introducerea restricțiilor de poluare pe șoselele lumii, transportatorii de mărfuri vor căuta rute alternative, cele mai facile fiind căile fluviale. În aceste condiții, canalele navigabile vor deveni cele mai circulate rute, putând urca la o cotă de 50% din traficul maritim și fluvial mondial. Cele mai mari trei canale sunt, în momentul de față, Panama, Suez și Dunăre – Marea Neagră.

Construcția canalului Dunăre – Marea Neagră a necesitat excavarea a peste 300 milioane metri cubi de rocă și sol. La acest capitol, chiar și canalele Panama și Suez sunt mai slabe. Cunoscut în lume drept lagărul comunist de exterminare a intelectualilor români, canalul reprezintă munca a 30 de institute de cercetare și proiectare și înglobează peste 33.500 de proiecte de estimare și construcție, semnate de aproximativ 1.000 de specialiști. Au fost folosite 4 milioane metri cubi de beton și 24.345 tone de echipamente și lucrări metalice. Durata de realizare a canalului a fost de 8 ani, inaugurarea oficială având loc pe 26 mai 1984.
Canalul Dunăre – Marea Neagră (67 kilometri) leagă porturile Cernavodă și Constanța Sud – Agigea, scurtând cu aproximativ 400 de kilometri drumul navelor care vor să ajungă de la Marea Neagră în porturile dunărene din Europa Centrală. Mai mult, navele care vin spre centrul Europei, din Australia și Orientul Îndepărtat, își scurtează drumul cu 4.000 de kilometri.
O dată cu inaugurarea canalului Main – Rin, în 1992, s-a reușit realizarea unei conexiuni directe între porturile Constanța și Rotterdam.
Canalul autohton permite accesul convoaielor de maximum 296 metri lungime, 22,8 metri lățime și pescaj de 3,8 metri. În acest fel, încărcătura navelor de până la 165.000 tone capacitate, care vin în portul Constanța, poate fi transbordată pe nave fluviale de 5.000 tone capacitate sau convoaie de până la șase barje, cu o capacitate totală de 18.000 tone capacitate.
Recordul de trafic s-a înregistrat în 2006, când s-au realizat peste 30 milioane tone capacitate.

Canalul Panama (77 kilometri) este, fără îndoială, cel mai impresionant canal navigabil din lume. Construcția sa a debutat în 1880, dar proiectul a fost abandonat, deoarece peste 20.000 de muncitori au murit, din cauza malariei și alunecărilor de teren. Canalul a fost finalizat în 1915, de către americani, adăugând încă 7.500 de victime la total.
În prezent, canalul Panama, care traversează istmul Panama din America Centrală, legând oceanele Pacific și Atlantic, este cel mai circulat canal din lume. Peste 14.000 de nave traversează anual canalul, realizând un trafic mediu de 203 milioane tone capacitate. De la inaugurarea din 1915, peste 875.000 de nave au folosit această rută.
Avantajul de necontestat este legătura directă între cele două oceane. Spre exemplu, o navă care face ruta New York – San Francisco, folosind canalul Panama, parcurge o distanță de numai 9.500 kilometri. Dacă ar ocoli America de Sud, distanța ar fi de 22.500 kilometri.
Pe canal pot circula multe tipuri de nave, de la yacht-urile de agrement la cargo-urile comerciale "Panamax". Există și nave mai mari, din clasa "Post-Panamax", care nu pot folosi canalul Panama.
Canalul este compus din 17 lacuri artificiale, mai multe canale distincte și două ecluze. Lacul artificial Alajuela servește drept sursă de apă pentru canal, în condițiile în care la fiecare ecluzare peste 200.000 de metri cubi de apă ajung în ocean.
Tariful de traversare a canalului variază în funcție de încărcătură. Cea mai mare taxă, de 249.165 dolari, a fost plătită în 2006, de cargo-ul Maersk Dellys. Cea mai mică, de 36 de cenți, a fost achitată în 1928 de americanul Richard Halliburton, care a înotat de la un capăt la altul al canalului. O traversare tipică a canalului durează nouă ore.

Canalul Suez (163 kilometri) leagă Portul Said, de la Marea Mediterană, de Golful Suez, de la Marea Roșie, facilitând transportul de mărfuri între Europa și Asia. În lipsa canalului, navele ar fi trebuit să ocolească întreg continentul african. De altfel, înainte de inaugurarea din 1869, navele de marfă acostau în golful Suez iar produsele erau transportate pe uscat, până în porturile de la Marea Mediterană.
Amplasat în Egipt, la west de peninsula Sinai, canalul Suez permite accesul navelor de până la 150.000 tone capacitate, cu un pescaj de maximum 16 metri. În prezent, navele cu o capacitate mai mare pot descărca o parte din marfă pe barje, administrate de conducerea canalului, reîncărcând la celălalt capăt.
Canalul Suez nu are ecluze, diferențele de nivel de la capete fiind neglijabile, mulțumită lungimii canalului. O trecere tipică durează între 11 și 16 ore, la o viteză de 8 noduri, pentru a preveni eroziunea malurilor, din cauza valurilor provocate de nave la viteze mai mari.
În prezent, 8% din traficul naval mondial se desfășoară pe canalul Suez, care a înregistrat, în 2006, un profit de 3,2 miliarde dolari, când peste 20.000 de nave au ales această rută.

Comentează știrea

Nu există comentarii introduse pentru acest articol!

Articole din aceeași secțiune

Pagina a fost generata in 0.4919 secunde