Când guvernanții vorbesc despre reforme, pregătiți-vă pentru ce e mai rău!

Înainte de anul de grație 1989, cea mai lungă din România era coada de la carne. După această bornă a istoriei, recordul lungimii i-a revenit reformei.

În România, toate regimurile și guvernările post-decembriste au făcut reformă, dar nu au reușit să o ducă la capăt. Fostul președinte Ion Iliescu i-a dedicat și o carte, în 1994, sub titlul: "Revoluție și reformă".

Traian Băsescu poate fi socotit președintele cu cele mai mari am-biții reformiste. A vrut să restruc-tureze totul: justiția, educația, sănătatea, sistemul salarial și cel de pensii, Codul muncii, Codul penal, Codul Civil, dialogul social, organizarea administrativă, Constituția și însuși statul.

Aspirațiile reformiste ale Guver-nului Ponta nu sunt mai prejos. Deja a început cu restructurarea posturilor din ministere. Viitura concedierilor va trece peste instituțiile centrale și autorități, peste deconcentrate și companiile de stat.

Premierul a anunțat că, în perioada 2013 - 2016, reformele se vor ține lanț. Vor fi reformate: personalul bugetar, salarizarea, sistemul fiscal și de colectare a taxelor, Garda Financiară, Vama, bugetul și investițiile publice.

Autorul celebrei piese de teatru "Ascensiunea lui Arturo Ui poate fi oprită" (apărută în 1941), poetul și dramaturgul german Bertolt Brecht (1898 - 1956), spunea într-un poem: "Când generalii vorbesc despre pace/ trebuie să ne pregătim de război."

Parafrazându-l, voi spune: "Când guvernanții români vorbesc despre reforme, pregătiți-vă pentru ce e mai rău."

Dacă cercetați toate sondajele de opinie realizate în cei 23 de ani de reforme post-decembriste, nu veți vedea vreunul în care să se spună că țara merge într-o direcție bună. Rezultatul a peste două decenii de schimbări, restructurări, "modernizări" este un conglomerat de crize, disfuncții și nenorociri: criza educației, criza sănătății, sărăcie, blocaje financiare, insecuritatea cetățeanului și insecuritate socială, birocrație, corupție, migrația masivă a forței de muncă, mai ales a lucrătorilor calificați și înalt calificați.

Rezultatul atâtor reforme este și acest stat supraponderal, bugetofag și ineficient, nu doar incapabil să satisfacă nevoile cetățenilor, dar nedrept și abuziv de nenumărate ori față de ei.

Iată un exemplude abuz: în timp ce le cere contribuabililor să-și achite dările la timp, iar dacă nu plătesc la termen, îi rupe cu penalități și dobânzi sau îi execută silit, statul este cel mai mare datornic și sursa principală de blocaj economic.

Potrivit documentului intitulat în mod eronat "Bugetul cetățeanului român - anul 2013", prezentat de premierul Victor Ponta, datoriile istorice ale statului, pentru care acesta nu plătește nicio dobândă, se ridică la 14 miliarde de euro. Este vorba de despăgubirile pentru persoanele deposedate abuziv de statul comunist (8 miliarde de lei), dar și de datorii recente, efecte ale numeroaselor reforme: 770 mi-lioane euro reprezintă hotărârile judecătorești în favoarea cadrelor didactice, 1,4 miliarde euro - hotărârile judecătorești în favoarea altor bugetari; 2,2 miliarde euro - datorii ale administrațiilor locale; 1 miliard euro - datoriile sistemului de sănătate; 1 miliard euro - restituirea taxei auto percepută abuziv.

La acestea se adaugă datorii curente și întârziate la plată, care însumează alte miliarde de euro, reprezentând: TVA de returnat, taxe și impozite luate în plus, contravaloarea unor bunuri și servicii achiziționate de instituțiile statului. Practic, contribuabilii și furnizorii sunt nevoiți să crediteze statul cu dobândă zero, fără să crâcnească. Din nefericire, mulți dintre ei, care s-au împrumutat la bănci, sunt împinși în faliment.

Prezentând bugetul de stat pe 2013, premierul a afirmat că veniturile ajung la 46 de miliarde de lei, ceea ce înseamnă o contribuție medie de 2.300 euro pe cap de român, în vreme ce cheltuielile statului vor fi de 49 miliarde euro, adică de 2.450 euro pe cap de român.

Dacă realitatea ar corespunde sumelor medii calculate, ar fi excelent. Din nenorocire, lucrurile stau cu totul altfel în România. La bugetul statului contribuie un număr mult mai mic de plătitori de taxe și impozite, decât în sunt luați în calcul de guvernanți, iar de sumele colectate de la ei beneficiază, în primul rând, clientela politică, baronii locali și naționali, "băieții deștepți". Sistemul acesta clientelar de colectare și redistribuire a veniturilor bugetare este rodul a unor numeroase… reforme post-comuniste.