Cine-i ajută pe navigatorii români aflați la ananghie, cine îi scoate din încurcături când situația lor este gravă? Iată câteva cazuri care conțin răspunsul la aceste întrebări.
Trei cazuri exemplare
Ofițerul de punte Costel Drăghici, mecanicul Daniel Eduard Dinescu, motoriștii Nicolae Petcu și Teodor Culea au stat mai mult de un an în închisorile portugheze. Fuseseră îmbarcați pe nava "Luna del Mar", iar autoritățile lusitane i-au arestat sub acuzația de trafic de droguri, deși erau nevinovați. Ministerul de Externe al României nu a mișcat niciun deget. Singurii care au crezut în nevinovăția lor și i-au ajutat în justiție au fost Adrian Mihălcioiu, inspectorul ITF - România, și colegii săi din conducerea Sindicatului Liber al Naviga-torilor. În 2007, cei patru români au fost eliberați. Niciunul nu era membru de sindicat.
Spre sfârșitul lui mai 2007, motoristul Costinel Olaru s-a îmbolnăvit de malarie pe remorcherul multifuncțional Sea Hero, aflat la reparații în Lagos (Nigeria). Totul s-a datorat neglijenței supervisorului și comandantului navei. Maladia i-a afectat grav sistemul nervos. Mâna stângă și piciorul drept i-au paralizat.
Armatorul și firma de crewing nu i-au acordat motoristului nici un ajutor și, la 30 de ani, el a ajuns un neajutorat. Singurul sprijin al statului român a fost un certificat de handicap și un ajutor de 230 de lei.
După 2 ani de la declanșarea bolii, tânărul a făcut ceea ce trebuia să facă din prima clipă când a îmbrățișat cariera de marinar: s-a înscris în SLN și a solicitat ajutorul.
Sindicatul a contactat firma de avocatură Poynter, Mannear & Colomb, din SUA, care a preluat cazul. Olaru se află, în prezent, în SUA, la trata-ment, și a făcut mari progrese, rela-tează Adrian Mihălcioiu. Sunt șanse mari să se câștige, în instanță, despăgubiri și daune importante, din partea armatorului.
În noiembrie 2008, navele "Ital Ro-Ro One", "Ital Ro-Ro Two" și "Ital Ro-Ro Three" au fost arestate pentru datorii. Zece marinari români au fost prinși la mijloc, cu salariile neplătite. O parte dintre ei au apelat la Sin-dicatul Liber al Navigatorilor, deși nu erau membrii săi. Cu ajutorul avocaților, în 2011, SLN a reușit să recupereze 120.000 de dolari, din vânzarea navelor, pentru ei. Singurii păgubași sunt marinarii românii care au refuzat (numai ei știu din ce motiv) colaborarea cu sindicatul.
Forța solidarității
Lista cazurilor de acest fel este foarte lungă. Cele prezentate demon-strează același lucru: cu excepția SLN, nicio autoritate, instituție sau organizație din România nu-i ajută pe navigatorii aflați în impas.
"În întreaga lume, în afară de sin-dicatele navigatorilor, nimeni nu ridică un deget pentru marinari. Ele negociază contractele de muncă și clauzele de asigurări. Ele luptă pentru obținerea unei legislații favorabile la nivel național și internațional, pentru o politică maritimă internațională care să aibă în centrul ei navigatorul. Ele fac lobby pentru noi convenții de muncă, pentru condiții mai bune de muncă și viață la bordul navelor.
Federația Internațională a Transpor-tatorilor, din care face parte și SLN, este singura organizație din lume care apără interesele navigatorilor maritimi, o categorie profesională care asigură transportul a 90% din totalul mărfurilor comercializate în lume. În prezent, ea are peste 600.000 de membri pe mare. Peste 55% din navele flotei mondiale au contracte colective de muncă la nivel ITF" - a declarat, pentru cotidianul "Cuget Liber", Adrian Mihălcioiu.
În România, SLN s-a dovedit a fi singura organizație capabilă să intervină imediat, oriunde în lume, cu o forță și o presiune multiplicată de apartenența la ITF, și să rezolve situații de multe ori disperate, cum au fost cazurile sus prezentate.
Cu toate acestea, gradul de sindicalizare a navigatorilor este redus. Conform scriptelor Autorității Navale Române, personalul navigant maritim este de 42.599 persoane, dintre care: 27.751 brevetați, 9.524 nebrevetați și 5.324 auxiliari. Multe dintre aceste persoane s-au retras din marinărie, din cauza vârstei sau pentru că și-au găsit alte ocupații.
Potrivit estimărilor SLN, circa 12.000 - 12.500 dintre brevetați și nebrevetați reușesc să obțină cel puțin un contract de îmbarcare în decurs de un an. Dintre ei, doar o treime sunt membri de sindicat.
Victime sigure
"Tocmai navigatorii nesindicalizați au și cele mai mari necazuri. Cei din sistem nu au probleme: sunt asigurați, au contracte, pleacă pe nave bune, la companii serioase, sunt asistați de SLN și ITF. Sunt protejați din toate punctele de vedere. În schimb, cei din afara sindicatului nu au nicio protecție. De aceea sunt victimele abando-nurilor, neplății salariilor și asigurărilor, agresiunilor sexuale, accidentelor de muncă, abuzurilor și escrocheriilor. Pe mare se întâmplă multe lucruri, pentru că lipsește controlul extern din partea autorităților statale. Singura organi-zație care face un control eficient este ITF" - afirmă liderul SLN.
Navigatorii din afara sistemului își amintesc de sindicat, de solidaritatea marinarilor abia când o pățesc. Atunci, vin și cerșesc ajutorul și serviciile SLN, deși n-au sprijinit cu un cent organizația. Ei vor ca din cotizațiile membrilor de sindicat să li se achite procesele, avocații care să-i reprezinte în justiție, publicitatea pentru vânzarea navelor, să se susțină corespondența cu armatorii și companiile de crewing, cu autoritățile diferitelor state. "Costurile unui caz de abandon, spre exemplu, pot ajunge la peste 30.000 de euro, bani pe care trebuie să-i avanseze SLN și pe care îi recuperează în cele din urmă" - precizează Mihălcioiu.
De câțiva ani, SLN a pus piciorul în prag: nu mai prestează servicii pentru nemembrii de sindicat. Cine vrea sprijin, asistență și protecție pe mare, trebuie să adere la organizație și să plătească cotizația. Așa este în toată lumea.
Recent, șeful mecanic Ion Ionescu, de pe vrachierul "RAK Carrier" (scufundat la 30 mile de Mumbai), a fost arestat de autoritățile indiene. Acuzația: neglijență față de problemele tehnice ale navei, care au dus la scufundarea ei și la punerea în pericol a vieților oamenilor.
"Nu ne vom implica în acest caz. Șeful mecanic nu face parte din sindi-cat. Avem informații că a plecat la drum în baza unui fax și că a semnat contractul de îmbarcare în aeroport. Dacă ar fi făcut parte din SLN, nu ar fi ajuns pe acea navă, pentru că
i-am fi spus care sunt problemele ei" - a declarat liderul SLN.
Șeful mecanic este victima propriei decizii de a rămâne în afara sistemului solidarității sindicale. Nimeni din România nu îl va ajuta, cu excepția familiei. Ea va trebui să plătească avocații, să susțină toate cheltuielile de judecată.