Codul Muncii a pierdut bătălia cu munca la negru

Criza economică a readus în discuție necesitatea revizuirii Codului Muncii. Cele mai interesate de amendarea lui sunt patronatele.

Un sistem greoi, birocratizat

De la aprobarea în 2003, pe vremea Guvernului Năstase, angajatorii au formulat numeroase critici la adresa acestei legi. Ei susțin că aceasta servește mai mult intereselor salariaților și că a provocat un dezechilibru fundamental între muncă și capital.

În principal, nemulțumirile sunt legate de fundamentarea raporturilor dintre angajați și angajatori exclusiv pe baza contractelor individuale de muncă și de limitarea duratei maxime legale a timpului de muncă la 48 de ore pe săptămână, inclusiv orele suplimentare. Alte critici se referă la procedurile greoaie care îi împiedică pe patroni să-i concedieze pe chiulangii, putu-roși, incompetenți ori iresponsabili.

"Legea - afirma managerul unei mari companii portuare - a făcut din instituția concedierilor un sistem greoi, birocratizat, care îi favorizează pe chiulăi și bețivi. Nu poți să-i dai afară, căci se adresează instanțelor de judecată. Iar acestea, te obligă să-i reîncadrezi și să le plătești daune. Codul Muncii a devenit o lege a nemuncii, care-i apără pe cei indisciplinați".

Patronii consideră că în condițiile unei piețe aflate în criză, în care afacerile sunt tot mai volatile, contractele de muncă pe perioadă nedeterminată împiedică firmele să se adapteze. Companiile renunță la activitățile care nu mai merg, pentru a se ocupa de altele. În consecință, sunt nevoite să facă schimbări în structura competențelor profesionale. Alteori, ele au vârfuri de activitate, pentru care, pe termen scurt și foarte scurt, trebuie să angajeze forță de muncă suplimentară. Impunând regula contractului de muncă pe perioadă nedeterminată, Codul Muncii limitează libertatea firmelor de a se autoregla, astfel încât să se adapteze la cerințele pieței și să facă profit.

Împotriva schimbării

De cealaltă parte, sindicatele se opun vehement revizuirii legii muncii. Recent, Bogdan Hossu, președintele Confederației "Cartel Alfa", declara: "Atât la reuniunea de săptămâna trecută de la Lisabona (a 8-a reuniune regională a Organizației Internaționale a Muncii, la care participă guverne, patronate, sindicate), cât și în alte intervenții la nivelul Uniunii Europene, problema care se discută nu este modificarea legislativă a Codului Muncii, care este unul foarte flexibil (pe o scară de la 1 la 100 este la 40), ci aplicarea, în urma dialogului social real, finalizat prin concertare partenerilor, a unor masuri de flexibilizare (care se practică deja în unele structuri) la nivelul unităților. În orice caz, CNS Cartel Alfa nu va accepta orice încercare de dereglementare legislativă, a unor grupuri de interese lipsite de responsabilitate socială, interesate de maximizarea imediată a profiturilor proprii, prin sacrificarea lucrătorilor și structurii sociale a comunități. (…) Este inadmisibil să acceptăm inițiative care au scopul doar de a specula aceasta situație de criză."

Prins la mijloc

Guvernul e prins la mijloc între cele două poziții. Ar vrea să le facă patronilor pe plac, dar fără să-și pună sindicatele în cap. "În privința Codului Muncii – declara, deunăzi, premierul Emil Boc - o să avem discuții între partenerii sociali, sindicate și patronate, astfel încât actualul Cod al Muncii să poată răspunde și nevoilor unei economii aflată în perioadă de criză. Asta înseamnă că nu vom trece dintr-o extremă în alta, dar vom putea găsi soluții prin care ambele componente, atât cea sindicală, cât și cea patronală să găsească soluții pentru menținerea locurilor de muncă și pentru a putea face posibil, mai ușor, crearea de noi locuri de muncă. Nu vreau să antamez soluții, există propuneri, dar pot să vă asigur că există disponibilitatea, atât din partea mea, cât și a ministrului muncii, de a discuta aceste aspecte, pentru a putea îmbunătăți cadrul legislativ, în această perioadă de criză, și care să răspundă nevoilor economiei românești."

O stavilă firavă

Este greu de anticipat dacă sindicatele vor accepta să negocieze schimbarea măcar a unei virgule din Codul Muncii. Aș spune că șansa ca acest lucru să se producă este de 1 la 1.000.000.

Indiferent ce decizie vor lua partenerii sociali, este cert un lucru: actuala lege reprezintă o stavilă firavă în calea muncii la negru și muncii gri, a săptămânii de lucru sistematic prelungite peste cele 48 de ore, a folosirii pe scară tot mai largă a minorilor, inclusiv pentru munca de noapte. Ce semnificație are acest fapt? În primul rând, el arată că legea nu răspunde nevoilor capitalului, iar acesta caută prin orice mijloace să o ocolească. Pe de altă parte, este clar că instituțiile statului nu au nici instrumentele, nici forța, dar nici interesul să impună o lege în care nu cred.