Criza forței de muncă din România este departe de apogeu

616

Articole de la același autor

Bogăția cea mai de preț a oricărei economii este populația. Capacitatea ei de muncă pune în mișcare complicatele mecanisme lucrative, iar nevoile și aspirațiile sale dau scop și sens producției. Pentru economie, populația înseamnă actualii, foștii și viitorii lucrători, dar și clienții săi.

Suflete pierdute
De la recensământul din 25.01.1948 și până la cel din 7.01.1992, România s-a îmbogățit cu 6.937.411 suflete. În cei 44 de ani de ani ce s-au scurs între cele două recenzări, populația a crescut de la 15.872.624 la 22.810.035 persoane. În anii ´90, dinamica demografică și-a inversat sensul. La 1 iulie 2007, populația țării era de numai 21.538.000 persoane, cu 1.272.035 indivizi mai puțini decât la recensământul din 1992.
Pentru economia națională, acest declin demografic înseamnă pierderea unui număr de 1.272.035 de consumatori ai produselor și serviciilor sale, a sute de mii de brațe de muncă actuale și viitoare.
Ceea ce nu spune statistica oficială este faptul că 3 milioane de persoane, din totalul celor 21.538.000 de români contabilizați, nu mai servesc economia națională în calitate de forță de muncă ori de simpli clienți. Ele au îngroșat rândurile migrației internaționale, legale și ilegale.
Uriașa dislocare de resurse umane s-a făcut mai ales pe seama populației active, în special a celei calificate. Acest fapt se reflectă în dimensiunea și profilul crizei forței de muncă din economia românească. 2007 a reprezentat anul de vârf al foamei de competențe, dar sunt semne că 2008 îl va depăși.

Paradoxurile demografice ale civilizației
Necazurile noastre demografice nu constituie un fenomen specific românesc. Întreaga Europă se confruntă cu o situație demografică în continuă schimbare. Populația de vârstă activă a Uniunii Europene este tot mai bătrână, iar numărul celor ce lucrează este în scădere.
Problema de fond o reprezintă diminuarea natalității la nivelul continentului. Germania, Spania, Italia și Polonia fac parte dintre țările comunitare cu fertilitate redusă. Fenomenul este rezultanta unui complex de factori, precum: creșterea gradului de civilizație, a celui de educație, impactul schimbărilor economice asupra funcțiilor familiei și asupra rolurilor jucate de membrii ei.
Trecerea de la societatea cu economie autarhică, de subzistență, la cea industrială, iar apoi la societatea bazată pe servicii și la cea informațională are două consecințe majore: familia și-a pierdut rolul de unitate de producție (așa cum se întâmpla în gospodăriile din societățile rurale), iar bărbatul și, ulterior, femeia au primit roluri economice în afara propriei gospodării. Aceste schimbări au afectat funcția de reproducere a familiei, pentru că necesarul de forță de muncă din gospodăria proprie a scăzut, iar bugetul de timp pe care femeia îl poate dedica creșterii și educației copiilor s-a redus dramatic. În noile condiții, creșterea gradului de educație a femeilor a contribuit la extinderea controlului voluntar al nașterilor, iar tehnicile contraceptive moderne au ajutat la scăderea fertilității. Ca urmare, talia familiilor s-a redus continuu. Dacă familia societății de tip agrar avea 4, 5 și chiar mai mulți copii, familia societății moderne se limitează tot mai mult la un singur copil. Aceasta are ca efect tendința tot mai accentuată de înjumătățire a populației de la o generație la alta. Paradoxal, dezvoltarea economică și creșterea gradului de civilizație sunt vinovate de reducerea resurselor umane ale societății.

Salvarea, în lumea a treia
Economiile dezvoltate recurg la cea simplă soluție pentru a rezolva criza de brațe de muncă: importul legal și ilegal de competențe. Ele sunt favorizate de faptul că fenomenul migrației este aproape natural, asemănător principiului vaselor comunicante: forța de muncă migrează dinspre țările în care se câștigă puțin spre cele care asigură salarii mari. Pentru aceasta nu e nevoie de alt stimulent, decât de libera trecere.
România se supune legilor obiective, ce caracterizează economia de piață, societățile deschise, în care circulația forței de muncă este liberă. Devenită exportator de lucrători și rezervor de forță de muncă pentru economiile dezvoltate, are nevoie, la rândul ei, de importuri de forță de muncă din țările extracomunitare.
Rezolvarea nu este simplă. Pe piața forței de muncă din afara UE se ascute concurența. Potrivit studiului "Viitorul demografic al Europei", economia comunitară va avea nevoie de 56 milioane de lucrători extracomunitari în 2050, pentru a compensa declinul demografic.
În 2004 și 2005, peste 2 milioane de astfel de lucrători au intrat în UE, în fiecare an. Se estimează că, în prezent, numărul imigranților ilegali proveniți din țările lumii a treia se ridică la 4,5 – 8 milioane.

Comentează știrea

Nu există comentarii introduse pentru acest articol!

Articole din aceeași secțiune

Pagina a fost generata in 2.8148 secunde