Criza de pe ro-ro-ul "Olympus", sub pavilion britanic, aflat de patru luni în radă la Port Said, se apropie de final. "7 dintre cei 29 de navigatori români au fost repatriați deja. La bord a rămas echipajul de siguranță. Armatorul navei s-a schimbat între timp, iar cel nou a asigurat provizii, apă, combustibil" - a declarat, pentru cotidianul "Cuget Liber", Adrian Mihălcioiu, liderul Sindicatului Liber al Navigatorilor.
Nava fusese reținută de autoritățile egiptene din cauza unui litigiu comercial cu fostul armator, care a lăsat și echipajul neplătit pe mai multe luni. În ciuda faptului că marinarii de pe "Olympus" nu sunt membri de sindicat, SLN le-a sărit în ajutor. Și, în continuare, îi va sprijini să obțină plata salariilor restante până la ultimul cent. Recesiunea din shipping-ul internațional a generat, în anii 2009 - 2013, o adevărată criză socială pe mare. Numeroși armatori aflați în dificultate financiară nu și-au mai plătit echipajele sau, pur și simplu, au abandonat navele și marinarii prin diferite porturi ale lumii.
În această conjunctură dramatică, Federația Internațională a Transportatorilor (ITF) și sindicatele naționale afiliate s-au dovedit a fi singurele organizații preocupate de soarta navigatorilor în pericol, singura forță capabilă să intervină imediat și profesionist, oriunde în lume, afirmă Mihălcioiu. Paradoxal, cel mai scăzut grad de sindicalizare se înregistrează în rândul navigatorilor din țările care se confruntă cu cele mai multe probleme și care au nevoie de protecție socială. Printre ei se numără marinarii din Rusia, Ucraina, România, Bulgaria, Georgia, Turcia, țările africane și cele arabe. În schimb, în țări precum Franța, Italia, Spania, Portugalia, Letonia și Lituania, Olanda, Danemarca și Suedia, gradul de sindicalizare al navigatorilor este de 100%.
Cum se explică această discrepanță? Este o problemă de mentalitate, explică liderul SLN. Mulți dintre cei ce refuză să adere la mișcarea sindicală pornesc de la premisa că lor nu li se va întâmpla niciodată nimic. Pun problema astfel: "Ce rost are să mă înscriu într-un sindicat și să achit cotizația, dacă pe mine mă ocolesc nenorocirile și nu voi avea niciodată nevoie de ajutorul ITF și al organizațiilor naționale? Iar dacă se va întâmpla să dau de necaz, pot să mă descurc și singur."
În realitate, tocmai această categorie de navigatori se confruntă cu cele mai multe drame și tragedii. Lipsită de protecție este și cea mai vulnerabilă. Dar când se întâmplă nenorocirea, respectivii marinari constată că nu se descurcă singuri și dau fuga la sindicate, la ITF. Îmi aduc aminte sfatul pe care, în iulie 2011, comandantul de cursă lungă Laurențiu Brescan, om cu o experiență de 33 ani pe mare și 20 de ani la comandă, îl dădea navigatorilor români, prin intermediul ziarului nostru. Referindu-se la nenorocirile care îi așteaptă în perioada crizei economice, lupul de mare afirma următoarele: "În astfel de situații, o asigurare în plus pentru marinari se poate face prin intermediul Sindicatului Liber al Navigatorilor, respectiv ITF. Unii navigatori resping ideea de a se înscrie în sindicat.
Este o atitudine greșită. Sunt inconștienți, iresponsabili. Sfatul meu, de comandant cu experiență, cu o dură experiență recentă, este să se înscrie în SLN." În urmă cu câteva zile, secundul de pe nava unui armator din Taiwan a apelat la ajutorul Sindicatului Liber al Navigatorilor. Fusese repatriat fără să i se achite salariul pe câteva luni. Deși nu era membru de sindicat, solicita sprijinul SLN. Cu toate că nu are nicio obligație față de el și ar putea foarte bine să-i refuze serviciul, sindicatul a acceptat să-i întindă o mână de ajutor. Mai ales că aceasta implică și costuri destul de mari, care sunt suportate din cotizațiile membrilor de sindicat.
Din fericire, pentru respectivul secund, sunt șanse reale ca SLN să-i recupereze banii. Există însă, destule cazuri când navigatorii aflați la ananghie își amintesc prea târziu de existența sindicatului. Ei devin victimele propriei decizii de a rămâne în afara sistemului solidarității sindicale.