Cu berea ne descurcăm noi, dar ce facem cu PET-urile? Tot în stradă?

Pe timp de criză românii beau mai puțină bere, dar totuși beau suficient de mult ca industriei de profil autohtone să-i meargă bine.

Un munte de ambalaje
Potrivit datelor prezentate de Asociația "Berarii României", în 2009, au fost vândute 17,6 milioane de hectolitri de bere, cu 13% mai puțin decât în anul precedent. Dacă în 2008, consumul mediu pe cap de locuitor a fost de 93 litri de bere, în 2009 s-a revenit la nivelul anului 2006, când media era de 81 de litri.
Piața este dominată de producătorii autohtoni, care dețin peste 99% din vânzări, în timp ce importurile se situează sub 1%. În cifre absolute, importurile au scăzut de la 0,5 milioane hectolitri, în 2008, la 0,17 milioane hectolitri, în 2009, în timp ce exporturile au crescut de la 0,06 milioane hectolitri la 0,17 milioane hectolitri.
Deosebit de interesante sunt informațiile referitoare la structura vânzărilor în funcție de tipul ambalajelor. În anul 2009, 46,7% din cantitatea de bere a fost vândută la PET, 14,8% la cutii (doze), 35,3% la sticle și 3,2% la draft (butoiașele în care berea este presurizată).

Marii poluatori
Datele prezentate mai sus spun un lucru deosebit de important: industria berii este una dintre cele mai importante surse de poluare din România. Nu susținem că o face direct, așa cum se întâmplă în cazul industriilor care eliberează gazele ori pulberile în atmosferă, care infestează solul, apele de suprafață și pânzele freatice cu reziduuri. Producătorii de bere, la fel ca și mulți alți fabricanți și comercianți de produse alimentare și nealimentare îi înarmează pe consumatori cu milioane de tone de ambalaje, care ajung în stradă, în parcuri, pe spațiile verzi, pe câmpuri, pe malul apelor, în lacuri și pe râuri.
Un simplu calcul ne arată că, în 2009, industria berii le-a furnizat sutelor de mii de consumatori - poluatori circa 410.960.000 de PET-uri de 2 litri, 520.960.000 de cutii din aluminiu, 1.242.560.000 sticle și 11.264.000 butoiașe de 5 litri, din aluminiu. Mare parte dintre acestea nu au ajuns în locurile de colectare și de reciclare.

Noroc cu criza
Este drept, industria berii a poluat cu 13% mai puțin în 2008 decât în 2009, dar acesta nu este meritul producătorilor, ci al crizei economice. Asociația "Berarii României", a anunțat că membrii ei, respectiv companiile Bergenbier, Heineken România, Romaqua Group, United Romanian Breweries și Ursus Breweries, au făcut investiții de aproximativ 105 milioane de euro. Dar, oare, o câtime din această uriașă sumă a fost cheltuită pentru a asigura recuperarea, refolosirea și reciclarea ambalajelor?

Testul adevărului
Responsabilitatea principală pentru poluarea României cu ambalaje ar trebui să le revină celor ce le introduc pe piață. În definitiv, ei sunt cei ce generează problema. O parte din profitul pe care îl obțin ar trebui să fie investit în colectarea, refolosirea și reciclarea ambalajelor. De ce să cadă această problemă doar în grija adminis-trațiilor publice, a consumatorilor și a altor agenți economici?
Desigur adevărații poluatori nu vor face asemenea investiții de bună voie și de aceea trebuie obligați. Din păcate, autoritățile au o cu totul altă poziție. Ele consideră că sistemul de colectare-reciclare trebuie să fie rodul liberei inițiative. Dar realitatea le contrazice.
Colectarea și reciclarea ambalajelor nu este o afacere prea rentabilă, pentru că nu este încurajată de stat. Multe dintre firmele autorizate de Agenția Națională pentru Protecția Mediului au tras obloanele ori și-au schimbat obiectul de activitate.
Iată un exemplu. Pe site-ul agenției teritoriale din Constanța figurează un număr de 51 de societăți comerciale autorizate să colecteze PET-uri, cu 51 de puncte de colectare în întregul județ. La prima vedere, lucrurile stau bine, dar care este realitatea din spatele listei?
Am făcut un test, sunând la 20 dintre firmele afișate de APM Constanța. Rezultatul a fost dezastruos. În cazul a 17 dintre ele, telefonul a sunat în gol, minute în șir. La numărul lui Dagiro Vis SRL, din Agigea, am primit răspunsul că firma s-a desființat. De la Tobias SRL Medgidia ni s-a comunicat că firma a obținut autorizația, dar nu s-a ocupat niciodată de colectarea deșeurilor. Singurul răspuns pozitiv l-a dat Gremlin Computer SRL, din Constanța, care a confirmat că achiziționează PET-uri și că tariful general este de 0,30 lei pe kilogram.

"Caut un centru de colectare PET-uri!"
Testul spune un singur lucru: autoritatea de mediu se înșeală și induce în eroare și populația cu listele sale. Realitatea este că zecile de SRL-uri autorizate nu sunt capabile, nu au forța financiară și organizatorică de a genera sistemul de colectare a deșeurilor de care populația, comunitățile au nevoie.
Nu este numai cazul Constanței. Situația este generală, în România. Iată cazul unui cetățean din capitală care a apelat la internet pentru a da de un centru de colectare. "Caut de ceva timp pe net centre de colectare/reciclare PET-uri în București, dar fără succes - afirmă acesta. Și acasă, dar mai ales la job, «producem» în jur de 10 PET-uri de 2L pe zi. Nu sunt eu marele reciclator dar parcă e ceva în neregulă să le tot arunc la gunoi, în loc să le duc la un centru de reciclare. Nu mă interesează eventuale plăți, ci doar să găsesc măcar un centru unde sa le duc periodic. Și nu sunt singurul în acest caz. Voi știți de existența unor astfel de centre în București? De hârtie/carton am mai găsit, dar de PET-uri, nimic."
Lucrurile nu pot continua la nesfârșit așa. Filosofia trebuie schimbată. Autoritățile trebuie să-i implice în realizarea sistemului de colectare chiar pe cei ce introduc deșeurile pe piață: producătorii, importatorii și comercianții.