Cum a umplut Biserica Fiscală visteria statului

În ziua de astăzi, a plăti taxe și impozite este un semn de slăbiciune. Oamenii de afaceri din ținuturile noastre nu pot fi bănuiți de o asemenea debilitate a caracterului. Sunt construiți dintr-un aliaj atât de dur încât statul nu reușește să stoarcă o para chioară de la ei.

Ardă-te-ar focul falimentului!

Sociologii au cercetat feno-menul și-au descoperit că afaceriștii români constituie o categorie socială ce nu se teme de lege și autorități.

- Așa, care va să zică - a spus guvernul. Ei, bine, atunci să-i pedepsească Dumnezeu!

Și chiar în aceeași zi, a votat actul normativ prin care Fiscul a fost scos de sub puterea laică și dat în grija Bisericii.

Nici n-au apucat să se usuce semnăturile de pe noua reglementare, că Sfântul Sinod și-a trimis slujitorii în teritoriu, să strângă dările.

Era o dimineață ploioasă, tocmai bună s-o petreci în tovărășia casei de bani, numărând milioanele, când ușa magazinului alimentar din buricul târgului a sărit speriată, în lături. În cadrul ei s-a ivit trimisul lui Dumnezeu în cartier: sfântul paroh, însoțit de doi țârcovnici.

Patronul i-a ieșit în întâmpinare.

- Sărut mâna, părinte, ce s-a întâmplat? După câte știu, Boboteaza a trecut, iar până la Paște mai este mult timp.

- Pace ție, fiule! N-am venit pentru vreo danie către Biserică, ci pentru taxele și impozitele Sfântului Buget. De azi înainte, mi te vei adresa cu formula părinte-fiscal. Acum, îngenunchează sub patrafir și spovedește-te! Ia spune tu, fără să ascunzi nimic de Domnul, care toate le vede și le știe, de când n-ai mai plătit impozitul pe profit?

- Să mă trăsnească Cel de Sus, dacă mai țin minte, părinte!

- Am eu grijă să te trăsnească, fiule! Mare păcătos ești, ardă-te-ar focul falimentului. Va fi greu să te curăți de păcate!

- Părinte plătesc oricât, dar pune o vorbă bună pentru mine la poarta Raiului.

- Păcătosule, deschide casa de bani și achită impozitul pe ultimul deceniu! Vezi, nu uita dobânzile și penalitățile legale!

Porția de sfântă cafteală

În timp ce drept-credincioșii țârcovnici întocmeau procesul verbal de control, patronul umplu un sac cu bani.

Popa încercă să-l ridice singur, dar fu peste puterile lui. Mulțumit, se-ntoarse spre patron și-i zise:

- Așa-i că te simți mai ușurat, fiule?

Pe când se îndrepta spre ieșire, parohul își aduse aminte de litera legii:

- Na, că era să uit! Pentru contravenția asta fiscală, te amendez cu o mie de mătănii!

În timp ce patronul făcea flotările de iertăciune, ușa s-a deschis cu umilință. Într-o clipită, arhiepiscopul și-o echipă complexă de arhierei - vicari și diaconi de la secția fiscală luară-n stăpânire stabilimentul.

- Ăsta-i afurisitul? - întrebă Înalt Prea Sfinția Sa, arătând spre patronul căzut în genunchi lângă casa de bani. Ce faci, blestematule, te-nchini la vițelul de aur? Las că-ți arăt eu! și cu toiagul arhiepiscopal îl altoi în numele Tatălui, al Fiului și-al Sfântului Duh.

- Iartă-mă, Prea Înalte! făceam mătănii pentru impozitul pe profit - se scuză patronul după ce-și încasă porția de sfântă cafteală.

- Așa, care va să zică, dar pentru taxa pe valoarea adăugată, când le faci, diavole? Acești smeriți vicari ai mei spun că, de când ai deschis magazinul, n-ai plătit-o niciodată.

- Pe loc o achit, Prea Înălțimea Voastră Fiscală!

Patronul se repezi la casa de bani și umplu doi saci, cu vârf și dobândă pe deasupra.

Când văzu dările strânse, toiagul arhiepiscopal își aminti ce îndatoriri are și-i trase o pălitură zdravănă, de Amin, spinării păcătoase.

- Cinci mii de mătănii și-o mie de Tatăl Nostru ai de la mine, împielițatule! strigă arhiepiscopul în loc de bun rămas.

Lasă crucile și mătăniile, tartore!

Patronul avea o groază de treabă cu sfintele flotări și rugăciunile către Tatăl Ceresc, când tocmai îi sosiră câteva camioane de țigări de contra-bandă. La vederea profitului, uită de cele sfinte și se-apucă să păcătuiască din greu.

Abia ce dosi marfa, că ușa scârțâi cu umilință. Mitropolitul și zeci de fețe bisericești de rang inferior, într-o sfântă nă-vală, se-apucară să cerceteze magazinul și spațiile de depozi-tare, ungher cu ungher.

Îl descoperiră pe patron ascuns la subsol, printre baxurile de țigări fără timbru fiscal.

Sfinții părinți cercetară marfa și se cruciră.

- Sodoma și Gomora să te înghită! - îi strigă mitropolitul. Credeai c-ai să scapi fără plata accizei? Ce ți-ai spus tu, becisnicule: căile Domnului sunt încurcate și n-o să observe nimeni câteva camioane cu marfă de contrabandă. Uite că Biserica Fiscală veghează și pedepsește. Cutremură-te, anticristule! toată marfa se confiscă! Iar drept pedeapsă, timp de o lună vei ține post negru: numai pâine și apă.

Patronul, fericit c-a scăpat doar cu-atât, se repezi să pupe mâna Prea Înălțimii Sale Fiscale, dar, chiar în acea clipă, ușa se trase îndărăt cu smerenie, din calea patriarhului și a alaiului său.

- Control de fond, de la înfiin-țarea firmei și până în prezent - îl anunță Prea Fericitul pe patronul prăbușit la pământ. Lasă crucile și mătăniile, tartore, și adu grabnic registrul de casă, facturile, inventarul, toată arhiva! Magazinul se-nchide! O lună nu mai plecăm de aici.

Ești păcatul însuși!

Preoții se apucară să scormo-nească după păcatele fiscale, prin terfeloagele contabile, prin marfa din magazin și depozite, să cerceteze și să facă verificări încrucișate la furnizori și clienți. Calculau, notau, subliniau, cereau explicații, analizau, luau urma furăciunilor. Adulmecau banii dosiți, sustrași, delapidați. Soco-teau impozitele și taxele datorate, dobânzile și penalitățile legale.

La încheierea controlului, patriarhul îl chemă pe patron și-i ținu următoarea predică:

- Tu nu ești un biet păcătos, ești păcatul însuși! Pe lângă tine, Talpa Iadului e o sfântă. Ai încălcat toate cele o sută de porunci ale Fiscului și-ai jefuit statul. Drept pedeapsă, magazinul se pune sub sechestru și va fi scos la vânzare. Pocăiește-te și ia-o pe drumul cel drept!

Patronul o luă drept spre casă, cu gândul la banii adunați pentru zile negre ca asta. Erau destui ca să se pună rapid pe picioare.

La vilă găsi mare animație. Sfântul Petru și cei patruzeci de mucenici de la Oficiul de Control al Averilor inventariau și sigilau.

- Ai apărut, Ilicitule? - îl luă din scurt sfântul. Credeai că ne tragi pe sfoară. Totul e de furat, totul se confiscă.

Patronul fu condamnat să-și petreacă restul vieții printre jivinele pădurilor și să se hrănească cu rădăcini și scoarță de copaci.

v v v

La numai un an de când Biserica a primit povara taxelor și impozitelor, visteria statului s-a umplut de parale, iar codrii patriei de pustnici care se-nchină la Codul Fiscal.