Cum au simulat sindicatele funcționarilor publici greva generală

Constanța s-a ascuns în vălătucii albi. Din când în când, se aude țipătul înfundat al farului de ceață. Este dimineața grevei generale anunțate de cinci mari confederații sindicale. Din declarațiile făcute de liderii din Capitală pe posturile naționale de televiziune, peste un milion de sindicaliști din sistemul bugetar ar trebui să fie în grevă.

"Care grevă, când a început?"
Am ajuns pe strada Mircea, în fața sediului Inspecției Fiscale, din cadrul Direcției Generale a Finanțelor Publice. Caut afișul care să atenționeze contribuabilii că lucrătorii din respectiva instituție sunt în grevă. Îl caut de pomană, așa că mă adresez unei tinere care tocmai a ieșit din clădire: "Sunteți în grevă?" Râde de parcă ar fi auzit o glumă bună: "Care grevă, când a început?"
Îmi spun: "Ceva nu-i în ordine. E dusă duduia. Ia să intru, să discut cu cineva competent."
Pe hol, dau de două femei, care stau la o țigară și o cafea în dreptul unei ferestre ce dă spre plaja Modern. Le întreb: "Sunteți în grevă?" Cucoanele izbucnesc în râs. Lucrurile par să se întâmple ca în celebrul experiment al lui Pavlov, cu câinele care saliva ori de câte ori auzea clopoțelul. Îmi spun: "Te pomenești că funcționarilor li s-a imprimat reflexul condiționat de a râde când aud cuvântul grevă."
Le las pe cele două femei în plata Domnului și încep să-mi bag nasul prin birouri. Peste tot, atmosferă de lucru: oameni în fața dosarelor și calculatoarelor.
Un inspector cu un aer grav, asupra căruia cuvântul "grevă" n-a avut amintitul efect, m-a lămurit: "La noi sunt două sindicate, unul este afiliat la federația Sed Lex, iar celălalt la Publisind. Doar unul dintre sindicate face grevă, dar nu se știe care. Așa că, pentru a fi mai siguri, colegii au preferat să-și vadă de muncă."
I-am părăsit pe cei de la Inspec-ția Fiscală. Virusul muncii îi afectase grav chiar în ziua grevei generale și nu mai era nimic de făcut. Așa că am luat cap compas spre sediul central al Direcției Generale a Finanțelor Publice Constanța și am băgat viteză.

"Nu există unitate sindicală"
Cât ai spune "sindicat", am ajuns în fața clădirii. Pe ușă, un afiș cu litere groase anunța: "Grevă, pe data de 31 mai 2010". Conformându-se inscripției, paznicul instituției își intrase în rol și ținea publicul la distanță. Am reușit să trec de cerber și să urc la etajul 4.
Emilian Marian, președintele executiv al Federației Publisind, care deține și președinția Sindicatului Funcționarilor Publici din Finanțele Publice Constanța, se afla la "pupitrul de comandă" al grevei.
Îmi prezintă "situația operativă": "În județul nostru, federația are 400 de sindicaliști în grevă, de la finanțele publice, 280 de funcționari de la consiliul județean și 600 de lucrători de la penitenciare."
Îl întreb: "Credeți că greva se va solda cu vreun rezultat?"
Răspunde fără prea multă convingere: "Este doar un semnal." Apoi, cu o undă de reproș în glas: "Nu există unitate sindicală, nu e un semnal de unitate."
Parcă pentru a-i confirma spusele, cineva l-a sunat pe mobil. După o scurtă convorbire te-lefonică, liderul sindical mi se adresează: "Am primit vestea că cei din Federația Sed Lex au înlocuit greva de o zi cu una de o oră."
Încerc să aflu care este opinia sa despre soluția guvernului: "Domnule, ești finanțist. Știi ce este acela buget, cunoști care este situația colectării veniturilor… Crezi că guvernul avea altă soluție decât să taie din pensii și salarii?"
Răspunde fără să stea pe gânduri, de parcă ar recita o poezie pe de rost învățată: "Cum să nu existe alte soluții? Ar trebui să se înceapă cu reducerea pos-turilor de conducere, cu reducerea salariilor mari, nemeritate, cu reducerea numărului agențiilor guvernamentale, cu controlul achizițiilor publice, cu impozitarea celor care obțin venituri și nu achită niciun leu la buget…" Nu pot să nu-i dau dreptate.
Îl părăsesc și îmi fac de lucru prin clădire. Atmosfera de grevă se simte doar în fața ghișeelor de la parter, care au obloanele trase. În rest, funcționarii de la birouri își văd de lucrările de zi cu zi, de dosare.

Durerea comisarilor
La sediul Gărzii Financiare Constanța, birourile sunt ticsite cu comisari. Sunt 55 în total, cu cei veniți din alte județe. "Sunt în grevă toată ziua. Nu mai pleacă în control, pe teren" - mă asigură Mihai Octavian, liderul sindicatului.
Îl întreb și pe el: "Credeți că greva rezolvă ceva?" Îmi răspunde ingenuu: "Cred că guvernul va ține cont de greva noastră."
Îi reamintesc că executivul a anunțat cu 12 ore înainte că își asumă răspunderea pe pachetul de legi de austeritate. Izbucnește: "Pentru cine își asumă, pentru ei, pentru guvernanți? Lucrez de 20 de ani la Garda Financiară. Am ajuns să nu mai cred în cifrele și situațiile prezentate de guvern, la televizor. Cum este posibil ca, în timp ce anunți măsuri de austeritate, în regii, în companii naționale și la autorități să se acorde prime?"
Îi atrag atenția că toată lumea - guvern, patronate, sindicate - arată cu degetul spre economia subterană și evaziunea fiscală, cu alte cuvinte spre organele de control, printre care și cel pe care sindicatul lui îl reprezintă. Liderul parează: "Noi. cei din Garda Financiară. nu avem cadrul legal să putem munci eficient. Facem dosare penale și nu știm ce se întâmplă cu ele. Instituția noastră a stabilit prejudicii de miliarde de euro. S-au finalizat dosarele, s-au recuperat sumele? Nu mai știm. Dacă se dorește asanarea economiei subterane ar trebui să ne acorde dreptul de a realiza cercetarea penală, cu procurorul lângă noi."
Nu părăsesc sediul instituției înainte de a trece pe la comisarul șef Cristian Radu. Se arată surprins că oamenii lui sunt în grevă. Nu a fost înștiințat, așa cum era legal. Pune mâna pe telefon și i se confirmă știrea. Dă alte telefoane. În final îmi spune că unii comisari sunt în grevă, iar alții, nu. Așa că evazioniștii nu prea au de ce să se bucure.
Când am ajuns la Inspectoratul Teritorial de Muncă, greva de avertisment de două ore tocmai se terminase. "Greva noastră a fost de solidaritate cu cei din învățământ și sănătate" - susține Liviu Lupu, liderul grupei sin-dicale (din cadrul Sed Lex).
Cu un etaj mai sus, la Casa de Pensii, funcționarii și-au văzut de muncă, parcă împăcați cu inevitabilul.