Ministerul Energiei a pus în dezbatere publică proiectul de ordonanță de urgență prin care se modifică și se completează Legea nr. 220/2008 pentru stabilirea sistemului de promovare a producerii energiei din surse regenerabile de energie.
Principalele schimbări preconizate se referă la:
- instituirea obligației anuale de achiziție a unui număr constant de certificate verzi pe o perioadă de 15 ani, începând din anul 2017, denumită cantitate statica de certificate verzi. Conform estimărilor, la acest moment aceasta este de 17.257.720 certificate verzi;
- revizuirea o dată la 2 ani a cantității statice de certificate verzi care se preia în piață. Prin definiție propunerea de față se bazează pe estimarea numărului total de certificate verzi care vor fi emise și/sau reinserate pe o perioadă de 15 ani. Fiind o estimare pe o durată lungă de timp, este necesar ca periodic aceasta să fie revizuită o dată la doi ani.
- modificarea doar a modului de calcul al cotei, ținând cont de cantitatea statică de certificate verzi și consumul final de energie electrică, păstrându-se obligația de cotă anuală de certificate verzi pentru furnizori, inclusiv regularizarea acesteia la începutul anului următor;
- modificarea duratei de valabilitate a certificate verzi, care va fi de la data emiterii certificatului până la data de 31 decembrie 2031, față de 12 luni, cum este în prezent. Prin modificarea propusă va rămâne un număr de certificate netranzacționate, surplusul de certificate verzi putând fi vândut pe toată perioada de funcționare a schemei de sprijin la un preț estimat scăzut.
- extinderea perioadei de amânare, până la data de 31 decembrie 2017, pentru tehnologiile eoliene și micro-hidro și extinderea perioadei de amânare, până la data de 31 decembrie 2024, pentru tehnologiile solare. Amânarea tranzacționării certificatelor verzi este necesară pentru a asigura un grad mai bun de vânzare a certificate verzi participanților la piață. Pentru tehnologiile bazate pe energie fotovoltaică, termenul de amânare este până în 2024 deoarece analizând rata internă de rentabilitate putem observa faptul că există o discrepanță majoră între IRR-ul producătorilor SRE. Cea mai mare diferență poate fi observată în anul 2013, an al cărui raport de supracompensare a dus la diminuarea numărului de certificate pentru producătorii ce aveau să își obțină acreditarea în perioada 2014-2016.
- mărirea perioadei de reinserție pentru producătorii din surse eoliene și hidro la 8 ani, începând de la data de 1 ianuarie 2018 până în anul 2025, reinserția fiind făcută în tranșe lunare egale;
- mărirea perioadei de reinserție pentru producătorii de energie fotovoltaică la 6 ani, începând de la data de 1 ianuarie 2025 până la data de 31 decembrie 2030, reinserția fiind făcută în tranșe lunare egale;
Perioadele de reinserție pentru toate tehnologiile au fost mărite pentru a asigura o introducere liniară a certificate verzi, în scopul reducerii impactului la consumatorul final și protejării pieței de certificate verzi.
- certificatul verde va căpăta valoare în momentul tranzacționării și nu la momentul emiterii, acesta nereprezentând un instrument financiar. Această masură este menită pentru a schimba modul în care certificate verzi sunt înregistrate contabil, cu atât mai mult cu cât în modificarea propusă este posibil ca un certificate verzi să fie înstrăinat la câțiva ani de la momentul emiterii/reinserării. În prezent, certificate verzi sunt recunoscute ca venit înainte de tranzacționare, fapt ce poate conduce la dificultăți ale fluxului de numerar pentru producător.
- interzicerea tranzacționărilor repetate ale certificate verzi, cu excepții pentru cazurile cu deficit de certificate verzi la producător. Această măsură se impune întrucât măsura de ajutor de stat instituită prin Legea nr. 220/2008 cu completările și modificările ulterioare, vizează producătorii de E-SRE și nu posibilele speculații în piața de certificate verzi.
- introducerea obligativității furnizorului de a nu factura consumatorilor finali, în momentul regularizării, un preț mai mare al certificate verzi decât prețul mediu ponderat al tranzacțiilor din piața centralizată a certificate verzi din anul anterior. Prin această prevedere se dorește limitarea impactului în factura consumatorului.
- modificarea prețului minim și maxim de tranzacționare al certificate verzi, astfel încât modificările din prezentul act normativ să nu conducă la o creștere semnificativă a impactului la consumator.
- reducerea penalității pentru neîndeplinirea cotei la valoarea de 70 euro/certificat verde întrucât a fost diminuată valoarea prețului maxim al certificatelor verzi.
- estimarea valorii medii a impactului la consumatorul final pentru anul 2017 la 47 RON/MWh -comparativ cu 42 RON/MWh în 2016 și care potrivit calculelor efectuate în cadrul unui studiu independent va fi valoarea maximă pe toată perioada de valabilitate a schemei. Trendul impactului la consumator este descendent pe perioada de valabilitate a schemei suport, în condițiile în care există un surplus de certificate în piața de certificate verzi până la închiderea schemei de sprijin, în anul 2031.
-i ntroducerea unei prevederi prin care se va asigura un efort maxim în factura consumatorului de 11,1 Euro/MWh. Pentru a asigura menținerea acestui efort se propune ca la momentul regularizării cotei de achizitie de certificate verzi să se aibă în vedere ca impactul în factură să nu fie mai mare de 11,1 Euro/MWh consumat. Astfel, în măsura în care la regularizare, ANRE constată că impactul la consumatorul final este mai mare decât pragul maxim menționat, autoritatea recalculează cota în sensul diminuării acesteia, iar numărul de certificate verzi ce constituie obligația de achiziție a furnizorului se va recalcula conform noii cote diminuate. Această măsură, împreună cu cea de modificare a prețului minim și maxim, vor limita apariția tranzacționării la prețul maxim al certificate verzi, diminuând posibilitatea creșterii efortului la consumatorul final.
Elementele prezentate mai sus vizează interesul general public și constituie situație de urgență cu caracter extraordinar, a căror reglementare nu poate fi amânată, impunând astfel adoptarea de măsuri imediate pe calea unei ordonanțe de urgență.