Dacă nici DNA, cine ne mai scapă de gropi?

Pe micul ecran se difuzează un reportaj despre starea străzilor capitalei. Obiectivul camerei "calcă" prin gropile imense din carosabil, iar crainicul spune o poveste despre DNA. Instituția statului "sapă" la regia de drumuri a capitalei, în dosarele licitațiilor de atribuire a lucrărilor de asfaltare.

N-apuc să rumeg informația că telefonul a început să zbârnâie.

- Domnule, ai văzut știrea cu gropile, de la televizor? - întreabă vocea "de dincolo".

- Am văzut - confirm eu.

- E nimica toată ce prezintă televiziunile. Află că toată țara este plină de gropi, din Dobrogea până în Banat, din București până la Iași, pe drumurile comunale, județene și naționale. Dacă mai multe laboratoare independente s-ar apuca să ia probe de asfalt, piatră și nisip și dacă ar măsura grosimile straturilor, ar constata că singura regulă care se respectă la construcția drumurilor din Româ-nia este să se încalce cât mai des toate regulile.

- Chiar așa?

- Domnule, DNA nu poate rezolva problema gropilor. Este nevoie de schimbarea concepției în construcția și întreținerea drumurilor. În prezent, singurul criteriu de care se ține cont este prețul. Nici beneficiarul, nici constructorul nu sunt preocupați de calitate. Uniunea Europeană cere să se folosească bitum mo-dificat pentru a da o viață lungă covorului asfaltic. La noi, beneficiarii, adică instituțiile statului, impun folosirea bitumului normal. Piatra de calitate este evitată în foarte multe cazuri. În locul grani-tului se folosesc șisturi moi. Materiale produse în Dobrogea (piatră, nisip, asfalt etc.) au un mare cusur: sunt de foarte bună calitate. Asta le face incompatibile cu interesele celor ce răspund de drumuri și de construcția lor. Tehnologiile de lucru au devenit facultative. Se asfaltează subacvatic, pe ploaie și pe ninsoare. Gropile din asfalt trădează o abatere frecventă: lipsa stratului de uzură. Pe moment, se fac economii de 20-25%, dar după numai câteva luni de la finalizarea lucrărilor apar gropile. Urmează reparații, cârpeli costisitoare, care depășesc cu mult valoarea economiilor din faza de construcție. Concluzia este clară: trebuie schimbat radical sistemul. Calitatea trebuie să treacă înaintea prețului, dar acest lucru nu îl poate determina DNA.

L-am întrerupt:

- Dacă nici DNA, cine credeți că ar putea aduce schimbare în chestiunea drumurilor?

Brusc, telefonul a amuțit, așa că n-am reușit să aflu răspunsul. Dar, oare, există vreunul?