E criză de forță de muncă pe litoral! Hotelierii și cârciumarii sunt disperați

Ce era să fac? Nu puteam să-l refuz. Venise omul tocmai din capitală, mânat de dor de mare și era musai să-i fac poftele. Așa că l-am plimbat pe plajă, prin portul Tomis, pe faleză și pe digul de larg al portului Constanța.

Am admirat împreună nesfârșitul albastru al mării, zborul vesel al pescărușilor și hip-hop-ul macaralelor portuare, care încărcau navele trase la cheu.

Într-un final, amicul Maxi a venit cu ideea nefericită să mergem la un restaurant din zona peninsulară, să comandăm un meniu dobrogean.

- Știu eu un local unde se mănâncă ieftin și bine. Am mai fost acolo acum zece ani. Mi-e dor să stau în fața unui pahar de vin și să admir fetele ieșite la plimbare, și-a dezvăluit amicul înclinația spre lirism.

În sfârșit, Maxi a descoperit localul, dar ușile erau zăvorâte. La fereastră atârna un afiș uriaș: „Angajăm bucătari, ospătari, barmani și personal de curățenie!”

Ce era să facem? Am pornit în căutarea altui local. Și să vezi drăcie! Vitrinele celor mai multe stabilimente ne-au întâmpinat cu anunțuri asemănătoare: „Angajăm…!”

În cele din urmă, ne-am oprit la unul dintre micile restaurante peninsulare, care scosese câteva mese afară, pe trotuar. Am luat loc și, fiindcă tot n-aveam altceva mai bun de făcut, ne-am pus pe așteptat. La chestia asta eu mă pricep cel mai bine. Am o îndelungată experiență, dar Maxi a început să fiarbă. Cei doi chelneri alergau printre cele câteva mese, parcă fără să vadă semnele disperate ale amicului.

Abia după 45 de minute, un chelner, un tinerel căruia abia îi mijise mustața, a frânat în dreptul lui Maxi.

- Bună ziua, cu ce vă servim?

- Ceva de mâncare, cu specific dobrogean…, spuse Maxi.

- N-avem!

- Atunci, ce aveți?

- Nimic. De o săptămână nu mai avem bucătar. A plecat pe o navă de croazieră. Servim doar băuturi, alune și chipsuri.

Maxi a comandat un pahar de vin. Eu doar o sticlă de apă plată.

Flăcăul a venit rapid cu comanda și i-am cerut să ne ia banii. În timp ce pregătea chitanțierul, l-am întrebat:

- Dar dumneata de ce n-ai plecat pe nava de croazieră?

- Pe mine nu m-au primit. Nu au nevoie de absolvenți de Drept. L-au refuzat și pe colegul meu - și arătă spre celălalt chelner. El a terminat Finanțe - Bănci.

L-am chestionat:

- Ai de gând să rămâi în branșa asta?

- Doamne ferește! s-a arătat indignat tânărul. E doar o activitate pasageră, de sezon, până îmi găsesc un loc de muncă în meseria mea.

Ploaie de oferte

La o zi de la acea întâmplare am pus mâna pe câteva ziare și am început să cercetez rubrica de mică publicitate. Am rămas uluit. Erau pline de anunțuri de angajare în unitățile hoteliere și de alimentație publică de pe litoral. Iată câteva (numele stabilimentelor le-am omis din motive evidente): restaurant „H” din Mamaia, deschis 365 de zile pe an, angajează: bucătari, ajutori de bucătar, bufetieri, ospătari, ajutori de ospătari; hotel „M” din Mamaia angajează recepționere; hotel „D” din stațiunea Neptun angajează contabil și asistent BFT; restaurant din Constanța angajează bucătar, ajutor de bucătar, personal servire linie; hotel „V” din Mamaia angajează bucătari cu experiență, cofetari - patiser, bufetieri, ospătari, ajutori de ospătar, barman, ospătar plajă, muncitori necalificați. Și așa mai departe.

Le-am numărat: erau 45 de anunțuri ale hotelurilor și restaurantelor de pe litoral, dintre care doar trei cu oferte de locuri de muncă permanente, iar restul, cu locuri de muncă de sezon. La rândul lor, site-urile specializate de pe Internet sunt pline de oferte de locuri de muncă pe litoral. Iată, unul dintre ele cuprinde o listă de 277 de posturi libere.

Stimați cititori, de ani și ani, unitățile de pe litoral se confruntă cu un deficit de lucrători calificați, fiind nevoite să apeleze la improvizații. Angajează elevi, studenți, șomeri din rândul absolvenților de învățământ superior, oameni a căror pregătire nu are nici în clin, nici în mânecă cu industria hotelieră și alimentația publică. Dar o criză de forță de muncă precum cea din ultimii ani nu s-a mai pomenit, industria hotelurilor și restaurantelor fiind nevoită să apeleze la importul de lucrători din Asia.

Penuria de lucrători calificați și necalificați de pe litoral se adâncește pe an ce trece. La aceasta contribuie un complex de factori: caracterul sezonier al celor mai multe activități de pe litoral; continuarea investițiilor care duc la creșterea numărului locurilor din hoteluri, restaurante, baruri, terase, cluburi și, în consecință, la creșterea necesarului de forță de muncă; creșterea numărului turiștilor cu fiecare an; salariile neatractive oferite de sectorul hotelier și de restaurante; dispariția armatei de rezervă a șomerilor; migrația uriașă a lucrătorilor calificați pe piața externă a muncii; declinul demografic al țării.

Potrivit datelor prezentate de Institutul Național de Statistică, lucrătorii din hoteluri și restaurante au cele mai mici venituri salariale din România. În luna februarie 2022, câștigul salarial mediu net din acest sector era de 2.016 lei (echivalentul a 407 euro). Evident, suma nu cuprinde ciubucurile primite de la clienți și avantajele obținute din partea angajatorilor. Dar chiar și așa, ele se dovedesc a fi neatractive, cu atât mai mult cu cât activitățile au caracter sezonier.

Concurența zdrobitoare a Vestului

Restaurantele și hotelurile de pe litoralul românesc n-au nicio șansă să concureze cu cele din vestul Europei, care nu se sfiesc să facă publice ofertele salariale. Iată câteva dintre acestea: barman pentru gelaterie în Germania - salariu între 1.200 și 1.400 de euro pe lună; ajutor de barman în Cipru, între 850 și 1.500 de euro pe lună; animator hotel în Spania, 1.125 euro pe lună; fotograf de hotel în Grecia, între 700 și 2.000 de euro pe lună; personal de curățenie într-un hotel din Italia, între 1.300 și 1.500 de euro pe lună; cameriști (bărbați și femei) în Germania, între 1.200 și 1.400 de euro pe lună.