Economia merge pe cioburi de sticlă

Ce ne mai poate lovi de acum încolo? De ceea ce a fost greu am scăpat. Criza economică a rămas în urmă, iar cureaua am strâns-o de ne-au ieșit ochii din orbite.

Sectorul privat și-a făcut propria reformă. Patronii au concediat pe rupte, au restrâns cheltuielile neproductive și au sporit eficiența companiilor. Cei incapabili să-și reorganizeze afacerile au dat faliment.
Statul a fost cu un pas în urma privaților, dar nu se poate spune că n-a făcut reformă. Până și orbii o văd. Guvernul a amputat salariile lefegiilor, a operat concedieri, i-a băgat în priză pe funcționari, iar DNA a pus biciul pe vameși și polițiștii de frontieră.
Veniturile bugetare au crescut, iar banii sunt mai bine chibzuiți. E mai puțină risipă, mai multă disciplină financiară și fiscală. Deficitul buge-tar s-a apropiat de limita normalității.
Spre deosebire de Grecia, Spa-nia, Portugalia sau Irlanda, România e sigură pe propriile-i picioare, chiar dacă nu poate renunța la "cârja" protectoare a FMI. Are chiar și un pic de creștere economică.
În ciuda acestor progrese, pășește cu prudență spre viitor, de parcă ar călca pe cioburi. Doamne ferește să-i intre vreunul în talpă, așa cum au pățit-o SUA. Se lăudaseră americanii că au ieșit din criza în care tot ei au împins omenirea, dar acum trec prin coșmarul deficitului bugetar astronomic. Beleaua e atât de mare că ar putea da peste cap economia mondială.
De jumătate de an, de când sunt semne că trecurăm hopul cel mare, îndemnul la prudență a devenit lait motivul vieții noastre cotidiene. Îl auzim din gura delegației FMI, UE și Băncii Mondiale, ni-l repetă premierul Emil Boc, președintele Traian Băsescu și guvernatorul BNR, Mugur Isărescu.
Urmându-le, vrând-nevrând, sfatul, în semestrul al doilea din 2011 și în 2012, vom continua să fim o națiune cumpătată, strânsă la pungă. Sectorul privat, cel de stat și populația vor continua să consume mai puțin și să facă o brumă de investiții. Creșterea economică se va baza tot pe piața externă, pe export. De aceea, companiile românești sunt obligate să-și sporească eficiența, competitivitatea.
Sectorul construcțiilor edilitare va trage barca pe uscat încă patru-cinci ani de acum încolo, doar investițiile în infrastructură o vor duce mai bine, grație fondurilor europene și guvernamentale.
Pe mai departe, băncile vor fi ciufute și zgârcite. Vor da banii scump și cu garanții triple. Vremea susținerii economiei prin pârghia creditului nu va sosi nici anul viitor.
Până la finele acestui an, siste-mul de taxe va fi revăzut. Împreună cu experții FMI și ai UE, numărul taxelor ce vor fi înscrise în codul fiscal de anul viitor va fi redus. Lucrarea se va finaliza până la sfârșitul anului.
Pierderile și arieratele celor peste o sută de societăți de stat monito-rizate vor continua să scadă. Toate vor trece prin valuri de restructurări succesive și își vor îmbunătății managementul cu specialiști români sau străini. Războiul cu evaziunea fiscală va intra într-o nouă fază, iar bătălia pentru absorbția fondurilor europene se va intensifica.
Premierul promite că 2012 va fi un an electoral fără pomeni de la stat. Nu vor fi suplimentate locurile de muncă din aparatul public, nu vor fi alocate creșteri de salarii și pensii ori noi ajutoare sociale. Dimpotrivă, cureaua va continua să se strângă, deficitul bugetar va fi redus, căci nu se știe dacă nu urmează al doilea val al crizei economice.
Pentru stimularea mediului de afaceri și a creșterii economice, statul nu poate face mai mult decât să se reformeze în continuare, să investească în infrastructură, să închidă robinetele risipei, să crească gradul de colectare a taxelor și impozitelor, să lupte cu evaziunea fiscală și contrabanda, să reducă birocrația. Dacă toate acestea vor fi făcute temeinic, serios, va fi de ajuns.