Emigranții români sunt atrași acasă cu impozite mari și muncă la negru

Criza forței de muncă se generalizează. Tot mai multe sectoare ale economiei românești duc lipsă acută de personal calificat. Companiile de construcții, fabricile de confecții și de încălțăminte, șantierele navale, operatorii portuari, hotelurile și restaurantele, spitalele, fermele agricole înregistrează creșterea deficitului de lucrători de la o lună la alta.

Autoritățile române se declară îngrijorate. Sunt conștiente că adâncirea crizei frânează creșterea economică și pune în pericol finanțarea sănătății și a sistemului de pensii. Nici proiectele susținute din bani europeni nu pot fi realizate fără forță de muncă. Dar în loc să ia măsuri pentru creșterea atractivității locurilor de muncă din țară, autoritățile fac propagandă. Ce altceva sunt târgurilor de job-uri organizate de Ministerul Muncii pentru românii din Italia și Spania?

Guvernul Tăriceanu susține că vrea să-i readucă pe români acasă, dar prin creșterea fiscalității îi obligă să emigreze în masă. Impozitarea excesivă a muncii frânează creșterea salariilor și adâncește decalajul dintre veniturile obținute în Occident și cele din țară.

Ar fi nedrept să aruncăm întreaga vină în cârca autorităților. Patronatul are partea sa de contribuție la exodul lucrătorilor. După ce a promovat ani la rând, la scară națională, munca la negru și munca gri, politica salariilor mici și a încălcat grosolan contractele colective și individuale de muncă, culege roadele.

Exemplul cel mai concludent îl oferă portul Constanța. Sindicatele au protestat deseori împotriva muncii la negru. Au pichetat porțile de acces pe platforma portuară, au oferit probe că fenomenul există, dar nu s-a luat nicio măsură. Autoritățile au aplicat politica struțului.

Petre Costel, președintele Federației Naționale a Sindicatelor Portuare, susține că unii patroni sunt foarte inventivi în a încălca legislația muncii. Cea mai nouă metodă, spune el, este angajarea lucrătorilor pe perioade de probă cu mult peste limitele legale, cu lefuri foarte mici. Metoda le aduce economii importante la fondul de salarii și permite concedierea rapidă a celor de care nu mai este nevoie. Dar dacă, pe moment, respectivii patroni au de câștigat, pe termen mediu și lung, piața muncii din România are de pierdut.

Asemenea practici duc la creșterea sărăciei și insecurității lucrătorilor în propria țară și la amplificarea migrației.