Flota niponă oferă lefuri de 13.000 dolari comandanților români

Companiile de navigație japoneze au provocat un șoc pe piața forței de muncă marinărești din Europa. Ele au ridicat oferta salarială pentru ofițeri cu mult peste cea a flotelor comunitare. Țări precum Marea Britanie, care conducea în topul lefurilor, sunt total depășite de situație.
Noua politica de personal a flotei nipone a acutizat criza de ofițeri din România. Companiile de crewing care recrutează echipaje pentru Europa se plâng că, din cauza concurenței japonezilor, ofițerii superiori sunt tot mai greu de găsit. "Mitsui Osaka Line", "Thome", "Nyk" și alte companii nipone au intrat pe piața românească și acționează ca adevărate aspiratoare de forță de muncă. Iar ofertele lor salariale sunt irezistibile. Potrivit informațiilor obținute de la câteva agenții de crewing, românilor îmbarcați pa tancuri chimice, LPG-uri și LNG-uri primesc următoarele lefuri: comandant – 12.500 până la 13.000 dolari, șef mecanic - 12.000 dolari, secund – 10.000 dolari, ofițer II – 5.000 dolari, ofițer III – peste 3.500 dolari. Pentru celelalte tipuri de nave, salariile oferite sunt cu 30% mai mari decât cele practicate în 2006, pe piața europeană. Pe lângă leafă, japonezii acordă indemnizații de concediu egale cu 40% din salariu. Pentru a fi mai clar ce înseamnă acest lucru, să considerăm cazul unui comandat de navă, care este plătit cu 13.000 de dolari pe lună, pe perioada cât navigă. Într-un an, acesta face două voiajuri a câte 4 luni fiecare, și beneficiază de două concedii, de câte două luni. În cele 8 luni din an cât timp este îmbarcat, el încasează, în total, 104.000 dolari, iar pentru cele 4 luni de concediu primește o indemnizație de 20.800 dolari. Pe alte piețe de crewing din Europa, precum cea croată, oferta japoneză este ceva mai mare decât cea pentru România.
Agenții de crewing din Constanța se plâng că japonezii nu mai respectă contractele colective, grilele de salarizare negociate la nivel național sau internațional, că prin salariile uriașe acordate în baza negocierilor individuale au bulversat, total, piața. Chiar și cei câțiva co-mandanți, secunzi și șefi mecanici care mai sunt disponibili refuză lefurile mari oferite de companiile europene, așteptând să le pice pleașca japoneză.

Companiile de navigație japoneze au provocat un șoc pe piața forței de muncă marinărești din Europa. Ele au ridicat oferta salarială pentru ofițeri cu mult peste cea a flotelor comunitare. Țări precum Marea Britanie, care conducea în topul lefurilor, sunt total depășite de situație.
Noua politica de personal a flotei nipone a acutizat criza de ofițeri din România. Companiile de crewing care recrutează echipaje pentru Europa se plâng că, din cauza concurenței japonezilor, ofițerii superiori sunt tot mai greu de găsit. "Mitsui Osaka Line", "Thome", "Nyk" și alte companii nipone au intrat pe piața românească și acționează ca adevărate aspiratoare de forță de muncă. Iar ofertele lor salariale sunt irezistibile. Potrivit informațiilor obținute de la câteva agenții de crewing, românilor îmbarcați pa tancuri chimice, LPG-uri și LNG-uri primesc următoarele lefuri: comandant – 12.500 până la 13.000 dolari, șef mecanic - 12.000 dolari, secund – 10.000 dolari, ofițer II – 5.000 dolari, ofițer III – peste 3.500 dolari. Pentru celelalte tipuri de nave, salariile oferite sunt cu 30% mai mari decât cele practicate în 2006, pe piața europeană. Pe lângă leafă, japonezii acordă indemnizații de concediu egale cu 40% din salariu. Pentru a fi mai clar ce înseamnă acest lucru, să considerăm cazul unui comandat de navă, care este plătit cu 13.000 de dolari pe lună, pe perioada cât navigă. Într-un an, acesta face două voiajuri a câte 4 luni fiecare, și beneficiază de două concedii, de câte două luni. În cele 8 luni din an cât timp este îmbarcat, el încasează, în total, 104.000 dolari, iar pentru cele 4 luni de concediu primește o indemnizație de 20.800 dolari. Pe alte piețe de crewing din Europa, precum cea croată, oferta japoneză este ceva mai mare decât cea pentru România.
Agenții de crewing din Constanța se plâng că japonezii nu mai respectă contractele colective, grilele de salarizare negociate la nivel național sau internațional, că prin salariile uriașe acordate în baza negocierilor individuale au bulversat, total, piața. Chiar și cei câțiva co-mandanți, secunzi și șefi mecanici care mai sunt disponibili refuză lefurile mari oferite de companiile europene, așteptând să le pice pleașca japoneză.