Un vânt rece bate pe piețele de capital și de mărfuri ale lumii. Suflarea sa contractă indicii bursieri. Tranzacțiile intră în hibernare. În ringurile din Londra, Paris, New-York, Tokio ori Seul, barometrele bursiere reflectă neîncrederea investitorilor.
Cotațiile scad. Se vinde în pierdere. Cumpărătorii s-au rarefiat. Cererea de metal și petrol coboară constant.
La Shanghai, contractele futures cu aramă și zinc pierd 4% zilnic. La Tokio, yenul se depreciază în raport cu dolarul, îndemnând investitorii să fie grijulii cu plasamentele bancare și să își repatrieze lichiditățile.
Brokerii sunt mai prudenți decât oricând, transmițând propriile neliniști investitorilor.
Unda de șoc se propagă de la o piață la alta, antrenând întreaga planetă a afacerilor bursiere pe tobogan.
Băncile federale din SUA și Europa iau măsuri de criză. Aruncă, pe piața panicată, ancore de lichidități. Pentru moment, reușesc să frâneze prăbușirea.
Ce anume a provocat seismul? S-au lansat mai multe ipoteze. S-a dat vina pe piața imobiliară, apoi pe cea a creditelor. Indiferent care este factorul ce a declanșat teama generală, este limpede că mai devreme sau mai târziu trebuia să se ajungă aici.
Istoria arată că evoluția eco-nomică este ciclică, că perioadele de creștere alternează cu cele de declin. Oare, piața se află la debutul unei crize de amploare? Cât timp va dura căderea? Mișcarea burselor ar putea avea efectul bulgărelui de zăpadă. Poate târî și celelalte zone ale economiei mondiale pe pantă. Când bursele strănută, producția, serviciile, investițiile, piața forței de muncă, sistemul bancar trebuie să se lege la cap.
Întrebarea este dacă ne aflăm, cu adevărat, într-unul dintre acele momente cruciale, când o scânteie de neîncredere de pe piața de capital provoacă o criză economică la scară mondială. Oare, omenirea este capabilă să preîntâmpine un asemenea pericol? Mecanismele economice existente pot controla o criză de moment, de pe o piață, cum este cea bursieră, pentru a o împiedica să se propage în întregul sistem economic?
Căderea actuală, ca de altfel și altele din istorie, are o bază psihologică: neîncrederea in-vestitorilor. Ce a stârnit apariția acestui sentiment tocmai acum când economia globală este pe creasta valului.
Au văzut oamenii de afaceri dincolo de aparențe, au simțit că economia crește artificial și că, în viitorul apropiat, nu va mai putea sta pe picioare de lut? De aceea încearcă să-și pună la adăpost capitalurile, investițiile?
Săptămâna următoare poate fi decisivă. Ea va arăta dacă piețele de capital și de mărfuri au avut doar o gripă rebelă sau dacă plămânii le sunt mâncați de TBC.
Un vânt rece bate pe piețele de capital și de mărfuri ale lumii. Suflarea sa contractă indicii bursieri. Tranzacțiile intră în hibernare. În ringurile din Londra, Paris, New-York, Tokio ori Seul, barometrele bursiere reflectă neîncrederea investitorilor.
Cotațiile scad. Se vinde în pierdere. Cumpărătorii s-au rarefiat. Cererea de metal și petrol coboară constant.
La Shanghai, contractele futures cu aramă și zinc pierd 4% zilnic. La Tokio, yenul se depreciază în raport cu dolarul, îndemnând investitorii să fie grijulii cu plasamentele bancare și să își repatrieze lichiditățile.
Brokerii sunt mai prudenți decât oricând, transmițând propriile neliniști investitorilor.
Unda de șoc se propagă de la o piață la alta, antrenând întreaga planetă a afacerilor bursiere pe tobogan.
Băncile federale din SUA și Europa iau măsuri de criză. Aruncă, pe piața panicată, ancore de lichidități. Pentru moment, reușesc să frâneze prăbușirea.
Ce anume a provocat seismul? S-au lansat mai multe ipoteze. S-a dat vina pe piața imobiliară, apoi pe cea a creditelor. Indiferent care este factorul ce a declanșat teama generală, este limpede că mai devreme sau mai târziu trebuia să se ajungă aici.
Istoria arată că evoluția eco-nomică este ciclică, că perioadele de creștere alternează cu cele de declin. Oare, piața se află la debutul unei crize de amploare? Cât timp va dura căderea? Mișcarea burselor ar putea avea efectul bulgărelui de zăpadă. Poate târî și celelalte zone ale economiei mondiale pe pantă. Când bursele strănută, producția, serviciile, investițiile, piața forței de muncă, sistemul bancar trebuie să se lege la cap.
Întrebarea este dacă ne aflăm, cu adevărat, într-unul dintre acele momente cruciale, când o scânteie de neîncredere de pe piața de capital provoacă o criză economică la scară mondială. Oare, omenirea este capabilă să preîntâmpine un asemenea pericol? Mecanismele economice existente pot controla o criză de moment, de pe o piață, cum este cea bursieră, pentru a o împiedica să se propage în întregul sistem economic?
Căderea actuală, ca de altfel și altele din istorie, are o bază psihologică: neîncrederea in-vestitorilor. Ce a stârnit apariția acestui sentiment tocmai acum când economia globală este pe creasta valului.
Au văzut oamenii de afaceri dincolo de aparențe, au simțit că economia crește artificial și că, în viitorul apropiat, nu va mai putea sta pe picioare de lut? De aceea încearcă să-și pună la adăpost capitalurile, investițiile?
Săptămâna următoare poate fi decisivă. Ea va arăta dacă piețele de capital și de mărfuri au avut doar o gripă rebelă sau dacă plămânii le sunt mâncați de TBC.