Guvernanți, vreți să nu mai plece românii din țară? Investiți în infrastructura de apă, canalizare, electricitate și gaze!

După cum vedeți, stimați cititori, toate se leagă între ele. Dacă statul neglijează sistematic asigurarea utilităților - și chiar așa se întâmplă - întregul mecanism socio-economic național se dereglează. Va produce insatisfacție, migrație, criză de brațe de lucru, sărăcie. În schimb, dacă investește în dezvoltarea lor, va face ca mecanismul să intre în circuitul virtuos al creșterii economice.

Ca în Evul Mediu

La data de 1 ianuarie 2021, România avea o populație rezidentă de 19,186 de milioane de locuitori, din care peste 4 milioane munceau în străinătate. 53,61% din populație era concentrată în cele 320 municipii și orașe ale țării, în timp ce restul de 46,39% locuia în 2.851 de comune.

În anul 2020, doar 72,4% din populația țării era beneficiara sistemului public de alimentare cu apă. Și ce dacă? Guvernanții și administrațiile locale nu sunt deloc îngrijorate că 27,6% dintre români trăiesc ca în Evul Mediu, chinuindu-se, zilnic, să scoată apă din fântâni, o apă a cărei calitate rareori e verificată.

În anul 2020 doar 55,8% din populația României, respectiv 10.794.270 de locuitori aveau locuințele conectate la sistemele de canalizare. Restul de 44,2% au fost nevoiți să-și sape gropi în curte pentru a scăpa de dejecții. Dacă în mediul urban, 92,2% din populație beneficia de serviciile de canalizare, ponderea beneficiarilor din mediul rural a fost de numai 13,1%.

Sărăcia energetică

Sărăcia energetică este o realitate în România. În anul 2018, peste 52.000 de gospodării nu erau conectate la rețeaua de electricitate.

Gravele probleme cu care se confruntă sistemul centralizat de distribuție a energiei termice (rețeaua de distribuție este depășită fizic și moral, având pierderi uriașe de apă și agent termic, iar costurile de reparații sunt mult prea mari) l-au adus în pragul falimentului. Drept urmare, numărul consumatorilor și al localităților care renunță la el crește continuu. În anul 2018, un număr de 13 județe se debranșaseră de la sistemele de termoficare centralizate, folosind sistemele independente de încălzire. Este vorba de: Alba, Mureș, Maramureș, Bistrița, Năsăud, Satu Mare, Ialomița, Ilfov, Brăila, Caraș Severin, Neamț, Dâmbovița, Olt și Sălaj. În celelalte județe, numărul celor care au renunțat la sistemul centralizat a crescut în ritm accelerat în ultimii ani, multe dintre ele sărind peste pragul de 50%. La polul opus se situează Bucureștiul, unde peste 60% din locuințe mai depind de slăbiciunile și capriciile termoficării centralizate.

Întrucât statul este incapabil să readucă la viață sistemul centralizat de termoficare, numărul românilor care investesc în sisteme individuale de încălzire alimentate cu gaze naturale a crescut de la an la an. Drept urmare, lungimea totală a conductelor de distribuție a gazelor naturale din municipii și orașe s-a majorat cu 12,07%, din 2014 până la sfârșitul anului 2020, ajungând la 24.188,1 de kilometri. În același interval de timp, volumul gazelor naturale destinate consumului casnic a crescut cu 28%, până la 3.444,1 milioane de metri cubi. În cursul anului 2020, gazele naturale au fost distribuite în 956 de localități, din care 247 de municipii și orașe.

x x x

Datele prezentate demonstrează că România are nevoie urgentă de o schimbare a politicilor de administrare locală, care să pună în centrul lor investițiile în refacerea și extinderea infrastructurii de apă, canalizare, electricitate și gaze. Finanțarea ar putea fi asigurată în mare parte din fonduri europene.