Guvernul Dăncilă își pune mintea cu legislația economică și fiscală

Nimic nu mă poate înspăimânta mai mult decât o inițiativă a Guvernului Dăncilă. Abia ce mi-am revenit din trauma provocată de așa-zisa "revoluție fiscală", că șefa Executivului a făcut să mă treacă fiori de groază, anunțând că se lucrează la un Cod economic al României, un pachet care să includă toate legile ce vizează domeniul economic.

"Vrem să eliminăm prevederile care se bat cap în cap, precum și prevederile care se suprapun. Codul economic al României va cuprinde Codul fiscal, Codul de procedură fiscală, Legea de înființare a societăților comerciale, Legea evaziunii fiscale și alte legi cu caracter economic", a afirmat premierul Viorica Dăncilă.

v v v

În sistemul fiscal românesc, din ultimii 30 de ani, momentele reformiste au fost rare și tocmai de aceea memorabile. În schimb, cele anti-reformiste au fost câtă frunză, câtă iarbă.

Adoptarea Codului fiscal în 2003 și introducerea cotei unice de impozitare a veniturilor și profitului sunt marile câștiguri. Din nefericire, guvernanții n-au știut să le prețuiască și s-au străduit să strice ceea ce era bun.

La apariția lor, Codul fiscal și Codul de procedură fiscală au pus ordine în haosul din sistem, generat de mulțimea impozitelor, taxelor și fondurilor speciale, reglementate prin sute de acte normative. Dar în decurs de un deceniu, haosul a fost refăcut, codurile suferind sute de modificări.

Mai toți miniștrii de Finanțe din ultimii 15 ani au promis că vor simplifica legislația fiscală, că vor rescrie codurile, dar eforturile lor au făcut ca lucrurile să se complice și mai mult, spre disperarea plătitorilor de taxe și impozite, care au ajuns să nu mai poată completa o amărâtă de declarație fiscală fără ghiduri speciale și consiliere.

Ce să mai spunem de contabilitatea afacerilor, care se complică odată cu legislația fiscală. Una dintre prejudecățile ce stau la baza sistemului fiscal românesc (dar nu numai a lui) este că activitatea de contabilitate din cadrul societăților comerciale se organizează în interesul statului. Este total greșit. Contabilitatea trebuie să servească, în primul rând, agentului economic. Ea este instrumentul care îl ajută în buna gestionare a afacerii, în atingerea scopului: vânzarea produselor sau serviciilor pe piață și obținerea unui profit cât mai mare.

Satisfacerea intereselor statului este subsidiară. Taxele și impozitele nu pot fi achitate, dacă agentul economic nu își îndeplinește scopul.

Statul a deturnat contabilitatea firmelor de la rolul său fundamental, aservindu-și-o. A obligat-o să se complice, să se birocratizeze, să devină un scrib care ține evidența zecilor de taxe, impozite, contribuții și tarife percepute de stat. Sistemul contabil actual este extrem de greoi și foarte costisitor. La nivel național, sute de mii de contabili și economiști sunt mobilizați pentru a plimba datele financiar-contabile prin circa 400 de conturi, pentru a produce, lună de lună, mii de tone de evidențe, rapoarte, note de justificare, declarații, borderouri, balanțe. E o producție care nu hrănește pe nimeni, și nu ține de cald nimănui. E o risipă imensă de resurse materiale și umane, pe care în ultimă instanță o suportă consumatorul final.

Sunt cu adevărat îngrozit de faptul că Viorica Dăncilă & Co. intenționează să își pună mintea nu doar cu legislația fiscală, ci și cu celelalte legi cu caracter economic. Oare ce intenții se ascund în spatele "poeziei" despre necesitatea simplificării legislației, pe care au recitat-o și alte guverne?

Asigurările șefei Executivului că, înainte de a fi transmis Parlamentului, Codul economic va fi dezbătut cu patronatele, ONG-uri și sindicatele, sunt o nouă dovadă de ipocrizie guvernamentală. Puterea ne-a demonstrat, în repetate rânduri, că stăpânește arta simulării dialogului social.