În achizițiile publice, unul centrează, altul dă cu capul

r Două organisme ale statului se ocupă de aceeași problemă

Prin OUG nr. 46/2018 a fost înființat Oficiul Național pentru Achiziții Centralizate, instituție aflată în subordinea Ministerului Finanțelor Publice.

Scopul declarat al acesteia este "îmbunătățirea și profesionalizarea sistemului de achiziții publice" și "creșterea transparenței acestuia". Odată cu nașterea acestei structuri, instituțiile publice vor achiziționa, doar prin intermediul ei, produsele și serviciile de care au nevoie: medicamente, birotică, aparatură informatică, consumabilele, carburanții, lucrări de reparații și întreținere și multe altele.

Centralizarea achizițiilor publice ar trebui să conducă la o mai bună cheltuire a banului public. Teoretic, Oficiul Național pentru Achiziții Centralizate ar trebui să obțină un preț mai bun pentru un produs solicitat de mai multe instituții, decât în actualul sistem, când fiecare instituție achiziționează respectivul produs în cantități mult mai mici. Pe de altă parte, în condițiile centralizării achizițiilor publice prețul unui produs sau serviciu este unic, în timp ce până acum același produs este achiziționat la prețuri diferite de instituțiile statului.

Nu este de neglijat nici faptul că se reduce riscul apariției fenomenului corupției, căci numărul celor ce se ocupă de achizițiile publice va fi mult mai mic și vor fi mult mai ușor de controlat.

Centralizarea achizițiilor publice nu are doar avantaje. Ea aduce mai multă birocrație și creșterea duratei aprovizionării cu produsele și serviciile de care instituțiile statului au nevoie. Acestea vor fi obligate să se organizeze mai bine, să își planifice necesarul de produse și servicii de care au nevoie și să îl transmită din timp Oficiului Național pentru Achiziții Centralizate.

Se pune întrebarea dacă nu cumva costurile generate de noul sistem vor fi mai mari decât economiile pe care acesta le va aduce. Potrivit unui proiect de ordin al ministrului Finanțelor Publice, Oficiul Național pentru Achiziții va avea, pentru început, 43 de angajați plus demnitarul care îi va conduce. Desigur, vor fi cheltuieli însemnate cu salariile, sediul și întreținerea lui, cu birotica, utilitățile, consumabilele, mașinile din dotare și carburanții necesari.

Ministerul Finanțelor ar fi trebuit să prezinte public un calcul estimativ al eficienței noii structuri, comparând bugetul de cheltuieli al acesteia cu economiile previzionate a fi aduse de centralizarea achizițiilor publice.

v v v

Înființarea Oficiului Național pentru Achiziții Centralizate pune sub semnul întrebării existența unei instituții cu o denumire apropiată: Agenția Națională pentru Achiziții Publice, structură aflată tot în subordinea Ministerului Finanțelor Publice. Rolul ei este de reglementare în domeniul achizițiilor publice și de monitorizare a acestora, fiind justificat de existența a sute de instituții care fac achiziții pe bani publici.

În condițiile centralizării achizițiilor, agenția și-a cam pierdut rostul. Doar nu o să se stea toată ziua pe capul Oficiului Național pentru Achiziții Centralizate, să îl monitorizeze! Corect ar fi ca una dintre cele două instituții surori să fie desființată, iar sarcinile ei să fie preluate de cea rămasă în viață. Desigur, nu se va întâmpla acest lucru, căci stă în firea statului să își sporească numărul de structuri, care se bat de muscă, nicidecum să le reducă.