Lovitură grea pentru comerțul dintre România și Turcia

După dezmembrarea CAP-urilor și IAS-urilor, pe timpul îndelungatei reforme funciare, ne-am hrănit cu cartofi, ceapă, morcovi și roșii turcești. În fostele ferme legumicole, creșteau doar bălării și se cultivau… afaceri imobiliare.

În urmă cu vreo zece ani, trecând prin Cogealac, am dat o raită pe la tarabele zarzavagiilor. Ce credeți că vindeau? Legume turcești!

Astăzi, agricultura autohtonă s-a mai organizat, s-a mai așezat pe picioarele ei, dar în galantarele hipermarket-urilor nu vei descoperi, pe timp de iarnă, produse proaspete românești. Din cele turcești, gârlă.

Poate vă mai amintiți, stimați cititori, că, prin anii ´90, întreprinzătorii turci au invadat Constanța cu cuptoare electrice de făcut pâine. Abia văzându-i ce succes au, românii și-au amintit că știu și ei să coacă pită.

După 1989, textiliștii turci i-au îmbrăcat pe români, întrucât industria națională ajunsese o zdreanță. Pe vremea aceea, Turcia era croitorul Europei, loc pe care, după anul 2000, a fost nevoită să-l cedeze Chinei. Abia în ultimii zece – cincisprezece ani, producătorii români de îmbrăcăminte au început să se afirme pe piața internă.

Mai mult, în ultimii 30 de ani, Turcia i-a predat țării noastre numeroase lecții și în domeniul turismului. În 2019, un număr de 800.000 de români au vizitat Turcia.

Fier vechi contra laminate

Din 1990 și până în prezent, un fluviu de fier vechi a curs dinspre portul Constanța spre Turcia. România a devenit un furnizor major de deșeuri pentru combinatele siderurgice turcești, întrucât marfa nu avea căutare pe piața internă. Numai în intervalul 2005 - 2011, turcii au cumpărat un munte de 11 milioane tone de fier vechi.

Grație metalurgiștilor turci, românii găsesc, astăzi, pe piața internă, fier beton, laminate și tablă, la prețuri convenabile. Produsele lor au umplut golul lăsat de combinatele metalurgice privatizate și nu au lăsat prețurile să explodeze.

Peste 16.000 de companii turcești

Dacă faci o plimbare prin Constanța, vei întâlni la tot pasul firme ale întreprinzătorilor turci: magazine alimentare, fast-food-uri, măcelării, patiserii, restaurante, service-uri auto, agenții de turism, companii de operare portuară, unități de învățământ și multe altele. Mai toate sunt afaceri serioase, solide, prospere.

Spre deosebire de români, care preferă să investească în propria țară, capitalul turcesc este dinamic, expansiv. Turcii au un remarcabil simț al afacerilor și o mobilitate deosebită. Pentru țările care le deschid porțile, reprezintă un mare câștig.

La 30 noiembrie 2020, în țara noastră erau înregistrate 16.169 de firme cu capital turcesc, cu 7% mai multe decât în urmă cu un an. Acestea dețineau, în total, un capital de 584,751 milioane de euro.

Lecția navală

Am multe alte motive să-i respect și să-i admir pe turci. În anul 2000, în timp ce Fondul Proprietății de Stat distrugea ce mai rămăsese din flota României, armatorii turci lansau comenzi de construcții noi, întinerind și lărgind flotilele. Spre deosebire de statul român, care abolise chiar în acel an toate facilitățile acordate armatorilor prin regimul maritim special, statul turc oferea mari înlesniri celor ce își construiau nave.

La finele anului 2019, Turcia deținea, sub pavilionul național, o flotă de 1.235 de nave cu capacitatea totală de 7,547 milioane tdw. Dar mult mai multe nave turcești erau înmatriculate sub alte pavilioane. În total, armatorii turci aveau, la acea dată, o flotă de 27,708 milioane tdw, numărându-se printre marii cărăuși ai lumii.

La rândul ei, industria navală a Turciei a avut o evoluție spectaculoasă în ultimii 20 de ani. În anul 2017, țara vecină avea un număr de 79 de șantiere navale, care asigurau 90.000 de locuri de muncă. În 2019, acestea au exportat nave și yacht-uri în valoare totală de 1,04 miliarde de dolari, Norvegia fiind principala piață.



Pe „lista neagră” a UE

Volumul schimburilor comerciale dintre România și Turcia a crescut constant, ajungând la 6,84 miliarde de dolari, la sfârșitul anului 2019, Turcia numărându-se printre primii parteneri ai României din afara UE.

Din păcate, odată cu includerea Turciei pe lista Uniunii Europene a jurisdicțiilor necooperante fiscal, relațiile comerciale dintre țările noastre vor fi serios afectate. Începând cu data de 1 ianuarie 2021, cheltuielile efectuate în tranzacțiile cu entități din Turcia nu vor mai fi recunoscute ca fiind deductibile fiscal. Desigur, Turcia va aplica aceeași politică fiscală în raport cu entitățile din România.

x x x

Stimați cititori, Turcia s-a dovedit a fi nu doar un partener de afaceri serios, în toți acești ani dificili pentru România, ci și un bun profesor. Noi, românii, am învățat multe de la întreprinzătorii turci, mai ales în privința respectului față de muncă și față de clienți, al corectitudinii în relațiile de afaceri.