Marcă înregistrată sau închisoare

Înregistrarea mărcilor la nivel național este un proces lung, care începe la Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci (OSIM). După îndeplinirea mai multor formalități, OSIM eliberează un certificat de proprietate a mărcii, la circa 9 luni de la depunerea cererii. Certificatul este valabil pentru o perioadă de 10 ani, însă poate fi prelungit.

Înregistrarea unei mărci simple costă circa 400 lei iar a unei mărci cu element figurativ color, circa 800 lei. Operațiunea poate ajunge în schimb și la 8.700 - 9.000 lei. Limita maximă este greu de stabilit, deoarece o marcă poate fi înregistrată pe mai multe domenii și în mai multe țări, iar taxele diferă de la un stat la altul.

Pentru înregistrarea unei mărci comunitare, firmele trebuie să achite o taxă oficială de 1.600 euro, dacă procesul se face pe cale electronică. Taxa este valabilă pentru o marcă simplă, înregistrată în trei clase distincte. Pentru fiecare clasă suplimentară se mai achită 300 euro.

Mai mult, din 10 martie 2008, va fi obligatorie și plata unei taxe de cercetare, în valoare de 12 euro, către oficiile naționale de profil ale statelor membre UE. În medie, înregistrarea unei mărci comunitare durează 12 luni.

Producerea și vânzarea de produse neînregistrate se sancționează cu amenzi de până la 100.000 euro și între 4 și 10 ani de închisoare.

Înregistrarea unei mărci se poate face la nivel național, internațional sau comunitar. Înregistrarea internațională se face pe baza protocolului de la Madrid și oferă protecție în peste 60 de țări. Pentru fiecare țară în care vrea să își protejeze marca, o firmă trebuie să urmeze o procedură diferită. De asemenea, pentru fiecare stat în parte este nevoie de o persoană mandatată, care să rezolve formalitățile la biroul local de mărci și care cere un comision de 1.500 - 2.000 euro. O modalitate de a evita această birocrație costisitoare este depunerea unei cereri la OSIM. Solicitarea va fi trimisă la World Intellectual Property Organization și va fi redirecționată de acolo spre toate statele în care se dorește înregistrarea mărcii.

Înregistrarea mărcilor la nivel național este un proces lung, care începe la Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci (OSIM). După îndeplinirea mai multor formalități, OSIM eliberează un certificat de proprietate a mărcii, la circa 9 luni de la depunerea cererii. Certificatul este valabil pentru o perioadă de 10 ani, însă poate fi prelungit.

Înregistrarea unei mărci simple costă circa 400 lei iar a unei mărci cu element figurativ color, circa 800 lei. Operațiunea poate ajunge în schimb și la 8.700 - 9.000 lei. Limita maximă este greu de stabilit, deoarece o marcă poate fi înregistrată pe mai multe domenii și în mai multe țări, iar taxele diferă de la un stat la altul.

Pentru înregistrarea unei mărci comunitare, firmele trebuie să achite o taxă oficială de 1.600 euro, dacă procesul se face pe cale electronică. Taxa este valabilă pentru o marcă simplă, înregistrată în trei clase distincte. Pentru fiecare clasă suplimentară se mai achită 300 euro.

Mai mult, din 10 martie 2008, va fi obligatorie și plata unei taxe de cercetare, în valoare de 12 euro, către oficiile naționale de profil ale statelor membre UE. În medie, înregistrarea unei mărci comunitare durează 12 luni.

Producerea și vânzarea de produse neînregistrate se sancționează cu amenzi de până la 100.000 euro și între 4 și 10 ani de închisoare.

Înregistrarea unei mărci se poate face la nivel național, internațional sau comunitar. Înregistrarea internațională se face pe baza protocolului de la Madrid și oferă protecție în peste 60 de țări. Pentru fiecare țară în care vrea să își protejeze marca, o firmă trebuie să urmeze o procedură diferită. De asemenea, pentru fiecare stat în parte este nevoie de o persoană mandatată, care să rezolve formalitățile la biroul local de mărci și care cere un comision de 1.500 - 2.000 euro. O modalitate de a evita această birocrație costisitoare este depunerea unei cereri la OSIM. Solicitarea va fi trimisă la World Intellectual Property Organization și va fi redirecționată de acolo spre toate statele în care se dorește înregistrarea mărcii.