Marinari români escrocați în Germania

Un bărbat de înălțime potrivită, cu câteva kilograme în minus față de statura lui se apropie de biroul meu. "Domnule redactor, sunt marinar. Am venit la dumneavoastră cu un necaz. Vă rog, acordați-mi zece minute!"
Îl invit să ia loc. A trecut un deceniu de când niciun marinar n-a mai trecut pragul redacției, ceea ce este foarte bine. E o dovadă că lupii de mare n-au mai avut probleme atât de grave încât să fie nevoiți să solicite ajutorul presei.

După anii de aur
În anii ´90, pe timpul crizei flotei naționale, aproape în fiecare zi ne sunau marinarii abandonați de armatori și bare-boat-iști, prin diferite porturi străine, cei escrocați de rechinii din crewing ori cei ce scăpaseră din naufragii.
Odată cu evaporarea flotei naționale au dispărut și sursele celor mai multe dintre nenorociri. Pe de altă parte, marinarii români au profitat de deschiderea piețelor internaționale și de perioada fastă 2004 - 2008, din industria shipping-ului. Boom-ul economic le-a adus locuri de muncă și salarii cum nu visaseră vreodată.
Începând din 2009, flota mondială se confruntă cu cea mai gravă criză din ultimii 40 de ani și, pentru tot mai mulți navigatori români, mai cu seamă nebrevetați, obținerea unui contract de îmbarcare este tot mai dificilă.

Debarcat de criză
Omul din fața mea se numește Ion Comșa. Are 47 de ani și practică marinăria din 1988. Și-a început cariera pe o dragă maritimă, iar mai apoi pe o macara plutitoare, la administrația portului Constanța. De-acolo a trecut pe navele "Navrom" și "Petromin".
În anul 2000, după dispariția celor 300 de nave maritime românești și a companiei de pescuit oceanic, și-a găsit de lucru în flotele străine, prin mijlocirea companiilor "Zodiac" și "Arpinav".
Pe data de 1 aprilie 2009, în plină criză economică, Ion Comșa a fost debarcat. Pentru a face economii cu salariile, armatorul renunțase la o parte din personalul nebrevetat, iar printre aceștia se afla și marinarul român.
"Am luat la rând firmele de crewing, dar nimeni nu mi-a putut oferi un loc de muncă. Pentru a mă întreține, m-am angajat paznic la o firmă" - povestește lupul de mare.

Un vis spulberat
Visul său este să se reîntoarcă pe apă, iar dacă nu se poate pe mare, măcar pe fluviu. Dar carnetul de serviciu pentru navigația fluvială, eliberat de Autoritatea Navală Română nu-i este de folos. Flotele fluviale occidentale îi preferă pe cei ce au carnete de marinar germane.
Ion Comșa a apelat la serviciile unui cetățean româno-german. Cu documentele cerute de acesta a ajuns în orașul-port Regensburg, situat la Dunăre, în landul Bavaria. Pe timpul Imperiului Roman, partea de sud a localității a purtat numele Castrum Regina.
La Regensburg, Comșa i-a predat intermediarului documentele și suma de 190 de euro. A urmat vizita medicală. În final, de la autoritatea portului Regensburg a obținut un carnet de serviciu de marinar stagiar, care nu-i folosește la nimic. Documentul nu reflectă nici pregătirea sa, nici nu-i asigură accesul la un loc de muncă. Cine are nevoie, în ziua de azi, de marinari stagiari? Companiile angajează doar oameni calificați, cu experiență, iar acest lucru trebuie să fie atestat de documente legale.

Avertisment pentru marinarii români
Ion Comșa se consideră tras pe sfoară. A investit câteva sute de euro pentru a obține un carnet de marinar, care nu reflectă pregătirea sa reală. Nu știe pe cine să dea vina. Pe autoritățile române care n-au făcut toate precizările necesare în foaia sa matricolă, astfel încât nemții să înțeleagă care este, de fapt, nivelul său de pregătire? Pe intermediar, care i-a luat banii, fără să rezolve problema? Pe cei de la Căpitănia Regensburg?
"Nu sunt singurul român care o pățește. Am vorbit și cu alți cunoscuți, vechi navigatori, care s-au ales tot cu un carnet de serviciu de marinar stagiar. Nu îmi dau seama ce ar trebui să facem, pentru a putea pătrunde pe piața forței de muncă din shipping-ul fluvial occidental. Am apelat la ajutorul dumneavoastră, pentru a-i avertiza, prin intermediul ziarului Cuget Liber, pe ceilalți marinari români. Dacă noi am pierdut timp și bani, n-ar trebui ca și alții să mai fie înșelați" - și-a încheiat marinarul povestea.

Ce fac autoritățile române?
Lucrurile n-ar trebui să se termine așa. România este stat membru al Uniunii Europene. Tratatul de aderare constituie dovada că țara noastră respectă toate prevederile privind transporturile pe apă, inclusiv cele referitoare la formarea profesională și certificarea pregătirii navigatorilor. Carnetul de serviciu pentru transportul fluvial eliberat de Autoritatea Navală Română ar trebui să fie recunoscut oriunde în Uniunea Europeană. Nu este de loc în regulă faptul că românii care dețin acest carnet nu sunt angajați, în schimb sunt acceptați marinarii cu carnete germane.
Paul Brânză, directorul general adjunct al Autorității Navale Române, consideră că nu avem de-a face cu un tratament discriminatoriu. "Toate statele europene, cu excepția Germaniei, recunosc carnetul de serviciu românesc. Iar această țară nu îl acceptă pentru navigația pe Rin, care prezintă particularități speciale. De aceea, autoritățile germane solicită efectuarea unui stagiu de practică pe Rin. El poate fi efectuat și pe navele românești care circulă pe acest fluviu. În prezent, suntem în discuții cu autoritățile germane, în vederea încheierii unui protocol care să reglementeze această problemă" - a declarat, pentru cotidianul "Cuget Liber", șeful ANR.