Micii meseriași care au supraviețuit în cartierul meu

În urmă cu 22 de ani, micile meșteșuguri erau în floare. În Constanța, cea mai mare concentrare de ateliere era pe strada Ștefan cel Mare, în Piața Griviței, pe bulevardul Tomis și în cartierul Obor. Aveai de unde alege: ateliere de cizmărie, de mecanică fină, de tâmplărie, de instalații sanitare, de reparații radio-tv, de rame și geamuri, croitorii, ceasornicării, studiouri foto și tocilării.

La cizmăria lui Albu

Au trecut două decenii, în care piața constănțeană a fost invadată de televizoarele cu circuite integrate, de camerele foto digitale, de ceasurile electronice, de confecțiile și încălțările made in Italia, Turcia și China, de mobila italienească, de tâmplăria metalică tip termopan, de noi generații de instalațiile sanitare. Cele mai multe dintre atelierele meșteșugărești n-au rezistat șocului și au tras obloanele. Progresul tehnic, producția de serie și importurile le-au luat meseriașilor pâinea de la gură. Puțini au rezistat vremurilor vitrege. Au făcut eforturi să se adapteze din mers la schimbări, să se reprofileze, să-și diversifice activitatea, să-și găsească un loc în piață.

În 1989, erau 600 de cizmari în Constanța. Astăzi, mai sunt circa 40. Florin Albu este cel mai tânăr dintre ei. Are 35 de ani și a intrat în cooperație în 1995. A luat în autogestiune, de la Societatea Cooperativă Meșteșugărească "Înainte", un mic atelier de pe Aleea Garofiței, din cartierul Obor.

Meseria nu-i aduce prea mulți bani. În primele trei luni ale anului, afacerea a mers prost. A fost nevoit să se împrumute pentru a-și achita dările. Între timp, piața și-a revenit.

În atelierul lui intră tot felul de lume. Cei mai mulți clienți vin pentru mici reparații. Lui Florin Albu i s-a dus vestea că-i bun meșter și tot cartierul apelează la el.

De curând, și-a diversificat activitatea. Împreună cu soția, produce 50 de sortimente de curele din piele, bărbătești și de damă. Marfa este de calitate, iar prețurile sunt irezistibile: între 15 și 30 de lei.

Cum a ajuns Caterina Balcan croitoreasă

Caterina Balcan și-a deschis atelierul de croitorie din piața Balada în urmă cu doi ani. Confecționează lenjerie de pat, perne, pilote, fețe de masă și naproane.

Povestea ei este interesantă. A lucrat ca economist cu studii medii la TCIND. După pensionare, o prietenă, croitoreasă a rugat-o să o ajute la lucru. Ajutorul a durat vreo doi ani, timp în care a învățat meseria. Apoi, și-a deschis propria afacere. La cei 67 de ani ai ei, muncește câte 10 ore pe zi. Începe lucrul la 7 dimineața și-l încheie la 17. Uneori mai rămâne o oră în plus. Este atât de pasionată de meserie încât ar fi în stare să coasă și noaptea.

Cei mai mulți clienți sunt persoanele fizice. Hotelurile și restaurantele nu se înghesuie să lanseze comenzi. În locul mărfurilor sale de calitate, durabile, preferă mărfurile din angro-uri, care țin doar un an.

Trei generații de meșteri

Pe strada Ștefan cel Mare, ceva mai jos de Poliția Municipală, se află atelierul de mecanică fină al meșterului Gheorghe Costaniuc. Cine nu-l știe? Din 1960 și până în prezent a fost deschis fără întrerupere. Vreme de jumătate de secol, meșterul Costaniuc le-a reparat constănțenilor mașinile de cusut, le-a deblocat încuietorile de la uși și de la casele de bani, le-a făcut duplicate la chei și multe alte lucrări mecanice, de finețe.

Bătrânul Costaniuc a lucrat până la 86 de ani. În 2011, plecat în lumea celor drepți, lăsându-și fiul, care se numește tot Gheorghe Costaniuc, să-i ducă mai departe meșteșugul.

"Juniorul" are 54 de ani a învățat ceasornicăria, dar din 1980 a trecut să lucreze alături de tatăl său. Meseria - povestește el - este moștenită de la bunic, care se numea tot Gheorghe Costaniuc. Acesta trăise în Țagna (Maramureș) și fusese mecanic. Printre altele, restaurase numeroase piese de la muzeul din Baia Mare și avusese grijă de orologiul din Turnul lui Ștefan.

"Clienți am - spune Costaniuc junior. Oamenii sunt mulțumiți de lucrări, de prețuri și-itrimit și pe alții. Mulți au păstrat mașinile de cusut vechi și vin să le repar. Mașinile noi sunt… de unică folosință. Cedează imediat. Au multe piese din plastic."

Ce-a ieșit din microbul pescuitului

Ceva mai sus, pe aceeași stradă, soții Octavian și Diana Tomescu au deschis, în urmă cu două luni, un magazin cu unelte de pescuit. Nimic deosebit până aici. Noutatea constă în faptul că cei doi i-au adăugat activității de comerț și una de producție și service. Soții confecționează lansete de pescuit personalizate și asigură întreținerea și reparația mulinetelor.

Octavian Tomescu a deprins meșteșugul singur, odată cu pescuitul al cărui microb îl are de la vârsta de 10 ani. La fel ca mulți alți pescari și-a meșterit și reparat propriile scule. Acum, poate să o facă la modul profesionist pentru clienți.

Toate aceste patru exemple au un numitor comun: pasiunea meșterilor pentru meseria lor. Niciuna dintre aceste mici afaceri nu ar rezista vremurilor de n-ar fi dragostea meșterilor pentru lucrul bine făcut.