Ministerul Transporturilor promite o strategie navală, din care îi exclude pe marinari și pe constructorii de vapoare

753
Ministerul Transporturilor promite o strategie navală, din care îi exclude pe marinari și pe constructorii de vapoare - fondministerultransporturilorpro-1624367516.jpg
Din cauza infrastructurii rutiere și feroviare dezastruoase, dar și a problemelor de pe Dunăre, portul Constanța este semi-izolat și pierde importante fluxuri de mărfuri din Extremul Orient, Orientul Mijlociu și ținuturile caspice. Degeaba portuarii constănțeni investesc în creșterea adâncimilor, în noi terminale și în modernizarea celor vechi, în accelerarea vitezei de încărcare și descărcare a navelor, câtă vreme autostrăzile de mare viteză lipsesc, trenurile de marfă nu pot circula cu mai mult de 15 kilometri pe oră, iar pe Dunăre nu este asigurată adâncimea minimă de navigație pe tot parcursul anului.



Eforturi zadarnice


Din cauza stării dramatice a infrastructurii de transport, produsele românești din Transilvania și Banat se duc spre porturile din Grecia și Italia în loc să ajungă la Constanța.

De-a lungul anilor, Compania Națională Administrația Porturilor Maritime Constanța și operatorii portuari au făcut eforturi disperate să promoveze portul Constanța în Serbia, Ungaria, Austria și… Cluj, să atragă fluxurile de mărfuri. Dar nu le-au putut promite exportatorilor că mărfurile lor vor circula cu cel puțin 50 de kilometri pe oră pe calea ferată, că România ar putea fi traversată de la Est la Vest, pe șosele, într-o singură zi sau că barjele vor putea tranzita Dunărea fiind încărcate cu mărfuri la întreaga lor capacitate.



Pregătim navigatori pentru alții


Odată cu dispariția flotei maritime comerciale și a flotei de pescuit oceanic în anii ‘90, navigatorii români au pierdut circa 20.000 de locuri de muncă fiind nevoiți să migreze pe piața externă. În prezent, țara noastră a devenit furnizor de forță de muncă pentru flotele altor națiuni. Academia Navală „Mircea cel Bătrân”, Universitatea Maritimă din Constanța și CERONAV pregătesc ofițeri de marină pentru alte țări. Prin dispariția flotei naționale, șantierele navale românești au pierdut comenzile de reparații și construcții noi pe care companiile de navigație românești le asigurau.

Trei întrebări simple pentru guvernanți

În ultimele trei decenii, guvernanții români n-au făcut nimic efectiv pentru a sprijini sectorul naval, în ciuda apelurilor industriei portuare, a constructorilor de nave, a organizațiilor reprezentative ale navigatorilor și ale ziarului „Cuget Liber”.

Pornind de la aceste considerente, pe data de 14 iunie 2021, le-am adresat Guvernului României și Ministerului Transporturilor următoarele întrebări:

1. De ce propunerile Asociației Constructorilor de Nave din România nu au fost cuprinse în Planul Național de Redresare și Reziliență?

2. Ce măsuri iau Ministerul Transporturilor, Guvernul României pentru a încuraja apariția unei flote maritime comerciale sub pavilion românesc, cu capital privat sau/și de stat?

3. Când va fi elaborată o strategie navală a României, care să prevadă: reînființarea flotei maritime comerciale sub pavilion românesc, care să asigure locuri de muncă pentru marinarii și cadeții români; stimularea investițiilor și comenzilor de reparații navale și construcții de nave noi în industria navală românească; asigurarea conexiunilor rutiere și feroviare de mare viteză între portul Constanța și Europa; asigurarea adâncimilor minime de navigație pe Dunăre, pe tot parcursul anului?

Un răspuns de nota 3 (cu indulgență)

La scurt timp, mai exact pe 18 iunie, Ministerul Transporturilor mi-a transmis un amplu mesaj, care răspunde doar la ultima întrebare și din care am reținut esențialul: în cadrul Planului Național de Redresare și Reziliență se urmărește „adoptarea Strategiei pentru transport naval și planificarea măsurilor de intervenție pentru dezvoltarea sectorului, integrat cu alte moduri de transport până în trimestrul II anul 2023.

Strategia navală va include:

1. Analiza situației actuale a căilor navigabile din România, a situației actuale a porturilor din România din punct de vedere al infrastructurii, al dotării și a capacității de operare, din punct de vedere a situației actuale privind cererea de transport de marfă și de persoane la nivel internațional, național și regional/local precum și actualizarea și detalierea Modelului Național de Transport pentru anul de bază 2020;

2. Inventarierea și descrierea cadrului legislativ privind transportul maritim, căile navigabile interioare și porturi atât la nivel european și internațional, cât și la nivel național precum și analiza sistemului administrativ din domeniul naval (cadru legal, organizarea, programe de întreținere, reparații și modernizare a infrastructurii de transport, bariere administrative, taxe și tarife etc.);

3. Analiza proiectelor din România, finalizate, în implementare și în faza de pregătire precum și a proiectelor din vecinătatea României;

4. Analiza economică la nivel macro (național), analiza perspectivei de dezvoltare economică a Regiunii Dunării și Mării Negre precum și analiza economică la nivel regional și local, inclusiv a dezvoltării specifice locale pe termen scurt, mediu și lung: 2027, 2035 și 2050 alături de evaluarea planurilor de dezvoltare teritorială din zona de influență a porturilor;

5. Stabilirea scenariilor privind cererea și fluxurile de transport pe termen scurt, mediu și lung: 2027, 2035 și 2050 și realizarea prognozelor pentru fiecare scenariu și orizont de timp, inclusiv raportate la necesitatea îmbunătățirii condițiilor de navigație;

6. Propuneri de modificare a cadrului legal și instituțional privind modul de administrare a infrastructurii de transport naval și de aplicare a reglementărilor în materie de ajutor de stat pentru facilitarea finanțării investițiilor în infrastructura de transport naval și elaborarea Strategiei de Dezvoltare Durabilă a Porturilor României.

În ce privește transportul naval de mărfuri, strategia navală va include un plan de măsuri cu indicatori cuantificabili și va fi corelată cu strategia feroviară în ce privește transportul multimodal.

Strategia navală urmărește să prioritizeze investițiile dedicate porturilor, astfel încât acestea să fie specializate în funcție de tipul de mărfuri și fluxurile aferente precum și necesitatea îmbunătățirii condițiilor de navigație. Terminalele multimodale dedicate porturilor sunt planificate a fi finanțate din surse complementare de finanțare – POIM/POT.

Strategia sectorului naval trebuie să identifice politica investițională și comercială pe baza unui program integrat și dinamic clar care să stabilească direcțiile de dezvoltare a transportului maritim și pe căile navigabile interioare, a porturilor maritime și fluviale, în care să fie implicați toți factorii interesați - autorități publice centrale și locale, precum și sectorul privat, care poate prin activitatea sa să valorifice potențialul pe care România îl are în ceea ce privește domeniul transportului naval, pentru a susține dezvoltarea economică a României și a regiunii Dunării, având ca efect și creșterea numărului de locuri de muncă în zona.”

x x x

Răspunsul Ministerului Transporturilor demonstrează ceea ce am susținut în repetate rânduri: România n-a avut timp de trei decenii o strategie navală. „Analizele” și „inventarierile” de care vorbește Ministerul Transporturilor ar fi trebuit să existe de mult timp în sertarele organelor sale de specialitate, nicidecum să fie de-acum încolo realizate.

Totodată, Ministerul Transporturilor evită să explice de ce propunerile Asociației Constructorilor de Nave din România n-au fost cuprinse în PNRR și ce măsuri va lua pentru a încuraja apariția unei flote maritime comerciale sub pavilion românesc.



Comentează știrea

Nu există comentarii introduse pentru acest articol!

Articole pe aceeași temă

Pagina a fost generata in 0.248 secunde