"Nimeni nu trebuie să-și închipuie că românii au inventat marinăria!"

Criza economică a afectat grav shipping-ul mondial. Pentru că marfa este mai puțină, circa 20% din capacitatea de transport a lumii este nefolosită. Tarifele de transport s-au redus dramatic, obligând companiile de navigație să caute soluții de reducere a cheltuielilor.

Compromisul necesar

În aceste condiții, forța de muncă mai ieftină, din Asia, este mai atractivă pentru armatorii și operatorii europeni, care dețin 60% din capacitatea de transport maritim a lumii. Criza a accentuat migrația locurilor de muncă din flota comunitară spre Orient.

Sindicatele navigatorilor din cadrul Federației Transportatorilor Europeni vor să stopeze acest fenomen și propun adoptarea unui salariu minim obligatoriu, valabil pentru toate categoriile de navigatori: comunitari și extra-comunitari. Astfel - susțin sindicatele - la salarii egale, armatorii europeni îi vor prefera pe navigatorii comunitari.

Comandantul de cursă lungă Dan Urecheanu, stabilit în Franța înainte de Revoluția din decembrie 1989, este unul dintre specialiștii pieței de crewing. În 1992, el a înființat, la Constanța, compania Arpinav, care a deschis drumul navigatorilor români spre flota franceză. Cotidianul "Cuget Liber" i-a solicitat opinia asupra propunerii sindicatelor, în calitate de reprezentant al mediului de afaceri din shipping și de bun cunoscător al acestui domeniu.

"Pentru armatorii europeni este foarte important să aibă un numitor comun de plată, un salariu minim garantat – a declarat Urecheanu. Aceasta înseamnă ca, în primul rând, sindicatele din România, Franța, Belgia și așa mai departe să ajungă la acel numitor comun, să dea dovadă de voință.

În prezent, fiecare sindicat își vede de propriul interes. Vă dau exemplul Franței, unde activează trei sindicate, dintre care două sunt mai puternice: CGT (de orientare comunistă), CFDT (de orientare socialistă) și FO. Fiecare dintre aceste organizații apără interesele membrilor proprii, care sunt francezi, nicidecum pe ale navigatorilor români. Pe de altă parte, Sindicatul Liber al Navigatorilor, condus de Adrian Mihălcioiu, va apăra interesele noastre, ale românilor. Ca să se ajungă la un compromis ar trebui să se realizeze un acord între sindicate, cu binecuvântarea Comisiei Europene și a armatorilor. Construc-ția unei grile de salarizare trebuie să fie opera celor două pool-uri: sindicate și patronate. Baza acestei grile va fi salariul minim garantat al timonierului. Existența unei asemenea grile îi va permite fiecărui armator să-și facă propriul buget, fără să mai facă speculații privind evoluția pieței forței de muncă."

Alternativa africană

"Trebuie spus că, în ultimii ani, cei care au făcut regula în domeniul salarizării au fost navigatorii – a continuat Dan Urecheanu. Cererea de forță de muncă a fost mult mai mare decât oferta. Pe de altă parte, au existat speculații privind necesarul de noi capacități de transport și s-au construit foarte multe nave. Navigatorii au profitat de criza forței de muncă și și-au impus condițiile de plată.

Acum, din cauza crizei economice, roata s-a întors. Multe nave au fost trase la cheu. Mulți armatori au schimbat strategia, unindu-se în carteluri pentru a rezista. Marii rechini, care controlează liniile de navigație, i-au înghițit pe cei mici. În Germania, multe dintre nave au rămas legate la cheu din cauza băncilor. Mulți navigatori nemți își pierd locurile de muncă și își pun problema zilei de mâine, căci altceva nu știu decât să lucreze pe mare.

În aceste condiții, acel salariu minim garantat este necesar pentru relansarea activității companiilor, care vor fi interesate să angajeze navigatori europeni. Fiecare dintre companii va decide dacă acordă salarii mai mari decât nivelul minim și va aplica politicile de fidelizare și de protecție socială a echipajelor.

Eu mă îndoiesc că sindicatele vor ajunge la un numitor comun în această chestiune, câtă vreme sunt mari diferențe de interese între ele. Cum va reacționa, oare, mari-narul francez, care e trimis pe uscat să trăiască din ajutor de șomaj, în timp ce un român îi ia locul? Cum ar reacționa SLN, dacă România ar mai avea nave, iar pe ele ar fi îmbarcați croați sau polonezi? Ce ar zice domnul Mihălcioiu? Este limpede că fiecare sindicat luptă să-și protejeze propriii membri.

Avem cazuri concrete. Avem niște contracte cu armatori italieni și am vrut să aplicăm salariile aprobate de SLN. Italienii au refuzat, spunând că au regulile lor. În loc să plătească de la simplu la dublu, au preferat să angajeze filipinezi.

Cel mai recent caz este al unor armatori francezi, care au decis să renunțe la pavilionul național în schimbul celui belgian. La ora actuală, pe aceste nave sunt îmbarcați africani, care sunt plătiți în dolari. Acceptă, oare, marinarii români același salariu, în dolari? Dacă vor, noi vom lua echipaje românești complete, dacă nu, vom lua marinari africani. Nimeni nu trebuie să-și închipuie că românii au inventat marinăria. La fel de bine muncesc și africanii, și asiaticii. Nu suntem numai noi pe lumea asta. Navigatorii români trebuie să înțeleagă că dacă SLN se zbate pentru ei, să le găsească locuri de muncă, trebuie și ei să ajute sindicatul."