Normele de aplicare a Codului fiscal sfidează inteligența umană

România e bântuită de fantome. Nu-i vorba de stafiile voievozilor însetați de sânge sau ale victimelor răpuse de ștrang, sabie și țeapă, care își fac de cap doar în peliculele holywoodiene. "Nălucile" care mișună, astăzi, prin Țara lui Dracula sunt înscrise, oficial, la Ministerul Justiției, în Registrul Comerțului. Au adrese declarate, au capital social și au primit numere de înregistrare și coduri fiscale.

În pânza unui păianjen
Presa și instituțiile statului le-au botezat firme fantomă pentru a le diferenția de restul entităților ce alcătuiesc economia națională. Numele li se trage de la faptul că au materialitate - sedii, asociați, acționari, administratori și directori - doar pe hârtie, nu și în realitate. Instituțiile statului - Poliția, Fiscul, Garda Financiară și Justiția - nu reușesc să le găsească, niciodată, la sediile declarate.
Se spune că firmele fantomă au o existență paralelă cu economia... vizibilă, că ar trăi în subteranele ei. Nu sunt de acord cu această opinie. Cred că, dimpotrivă, ele sunt perfect integrate în mecanismul defect al economiei naționale, din care refulează, în conturile proprii, taxele și impozitele cuvenite statului.
Existența lor parazitară, vampirică este vizibilă prin scăderea veniturilor din accize și TVA în visteria statului. Economia națională e prizoniera unei rețele imense de firme fantomă, precum o muscă în pânza unui păianjen.
Nimeni nu a calculat pierderile provocate statului român de aceste firme. Nu este vorba doar la taxele și impozite neîncasate, ci și de blocajele produse în economia legală, de pierderile întregii societăți.
Statul a mimat ani la rând lupta cu acest fenomen. Deși firmele fantomă atentează la securitatea națională, autoritățile au manifestat o inexplicabilă toleranță față de ele. Cum poate fi catalogat altfel faptul că fenomenul nu este stârpit din fașă, că organele de control reacționează abia după ce "nălucile" dau tunuri și dispar cu banii?
Cotidianul "Cuget Liber" a oferit încă de acum șase ani o soluție pentru asanarea economiei de firmele fantomă. Am propus ca așa cum se face recensământul populației, locuințelor și animalelor, să fie recenzate firmele. Verificarea funcționării lor la sediile sociale declarate ar arăta care sunt firmele fantomă. Pasul următor trebuie să fie darea lor, a acționarilor și administratorilor în consemn, în sistemul bancar, așa cum infractorii sunt consemnați la graniță. O dată blocate conturile, respectivele firme, asociați și administratori vor fi nevoiți să iasă la suprafață și să dea socoteală sau să dispară definitiv.

Sfidarea inteligenței umane
Ani la rând, guvernele României au fost surde la sesizările patronatelor din sectorul agro-alimentar, care reclamau că economia subterană din această ramură depășește 50%. Abia în ultimele șapte luni, sub presiunea FMI, Guvernul Boc s-a pus cu biciul pe Ministerul Finanțelor, care, la rândul lui, le-a dat temă de lucru organelor de control. Surpriza a fost de proporții. Sectorul s-a dovedit a fi infestat de firme fantomă, iar pagubele produse bugetului de stat depășesc orice închipuire.
Din păcate, conducerea Ministerului Finanțelor Publice nu a învățat mai nimic din această experiență, după cum o demonstrează actele normative promovate în ultima vreme.
Iată, prin OUG nr.54/2010 privind unele măsuri pentru combaterea evaziunii fiscale, societățile comer-ciale sunt obligate să-și declare sediile sociale nu doar la Registrul Comerțului, ci și la organele fiscale. Ce eficiență are această măsură? Niciuna! Procedura înregistrării nu a împiedicat proliferarea firmelor fantomă. Dubla înregistrare nu face decât să amplifice birocrația.
Modificările aduse Codului fiscal și normelor de aplicare dovedesc că Ministerul Finanțelor publice persistă în greșeala de a crede că fenomenul poate fi combătut din birou, prin mijloace birocratice. Iată un exemplu. Firmele românești beneficiare de prestații din partea nerezidenților sunt obligate să înregistreze la fisc toate contractele încheiate cu aceștia. Autoritățile își fac iluzii deșarte sperând că firmele fantomă autohtone vor da în trap să-și declare afacerile cu nerezidenții reali sau fantomă.
Pe nu mai puțin de 11 pagini, autorii normelor se căznesc să definească "sediul permanent" al nerezidenților, dând exemple și explicații năucitoare. Iată câteva probe:
// "Un vânzător care își vizitează cu regularitate un client principal pentru a primi comenzi și se întâl-nește cu directorul de achiziții în biroul acestuia. În acest caz, clădirea clientului nu se află la dispoziția societății pentru care lucrează vânzătorul și nu constituie un loc fix de activitate prin care se desfășoară activitățile nerezidentului. Cu toate acestea, în funcție de situația existentă se poate aplica alin. (5) al art. 8 din Codul fiscal pentru a considera că există un sediu permanent."
// "Faptul că activitățile pot fi desfășurate într-o zonă geografică limitată nu are ca rezultat considerarea acelei zone geografice ca fiind loc unic de activitate. Astfel, atunci când un zugrav lucrează succesiv în cadrul unei serii de contracte fără legătură între ele pentru mai mulți clienți diferiți, într-o clădire mare de birouri, fără să existe contract pentru un proiect complex de zugrăvire a clădirii, clădirea nu este considerată ca unic loc de activitate. Dacă însă, un zugrav efectuează, în cadrul unui singur contract, lucrări în toată clădirea pentru un singur client, acest contract reprezintă un singur proiect și clădirea în ansamblul său este un singur loc de activitate pentru lucrările de zugrăvit, deoarece constituie un tot unitar din punct de vedere comercial și geografic."
Cu astfel de instrumente legislative, care sfidează inteligența umană vor guvernanții să câștige războiul cu firmele fantomă? Sau, cine știe, poate că și-au propus să îl piardă! În acest caz, reușita e garantată.