Oleoductul Constanța - Trieste va fi dublat de un gazoduct

Dintre toate hărțile lumii, a energiei este, probabil, cea mai dinamică. Fiecare epocă aduce schimbări majore. În ultimii douăzeci de ani, pe suprafața de hârtie au fost trasate nu doar locațiile noilor zăcăminte de petrol din zona Caspică, din Marea Nordului ori din ținuturile arctice, dar au fost consemnate și marile rezerve de gaze naturale, până atunci ignorate. Potențialul energiei solare și eoliene

este o apariție de dată recentă pe această hartă, iar în viitorul foarte apropiat,

biodieselul îi va obliga pe cartografi să o rescrie.

Probabil că omenirea va renunța la această hartă doar din momentul în care hidrogenul va deveni combustibil universal, grație tehnologiilor ieftine, la îndemâna tuturor, pentru producerea, stocarea și utilizarea lui, tehnologii ce așteaptă să fie inventate.

Până atunci, pe hartă vor mai fi înscrise, cu linii drepte și groase, rutele noilor oleoducte și gazoducte, care vor lega producătorii de carburanți cu terminalele portuare, rafinăriile, rezervoarele de stocare și cu marii consumatori.

Debut promițător

Portul Constanța aspiră, cam de multișor, să-și vadă trecut numele în dreptul oleoductului ce va duce la Trieste, în Italia. "Conform studiului de fezabilitate, construcția lui ar trebui să înceapă în 2009 și să se încheie cel târziu în 2013" - afirmă Mihai Lupu, directorul general al "Oil Terminal", societate care, alături de "Compet", a fost desemnată să reprezinte România în compania ce pregătește documentația conductei. În prezent, mingea se află în curtea experților, care discută statutul companiei, locul unde va fi amplasat sediul ei social, care va fi cota de participare a fiecărui stat și alte asemenea chestiuni. "Viitoarea reuniune a comitetului interstatal va fi în octombrie, la Bruxelles. Tot atunci se va stabili sediul. Croații au propus Germania, sârbii au optat pentru Londra, iar românii pentru Bruxelles, având în vedere că parte semnatară a memorandumului încheiat la Zagreb este comisia europeană pentru energie" - spune Mihai Lupu. El apreciază că adevăratele dificultăți vor apărea în faza negocierilor, pentru că traseul implică studii geologice și exproprieri, care trebuie făcute de statele respective (România, Serbia, Croația și Italia). "Va trebui lămurit cine face despăgubirile: compania sau statele (care vor recupera banii din tariful de tranzitare a țițeiului)?" Au apărut și idei de îmbunătățire a proiectului. Italienii au propus ca oleoductul să fie însoțit de un gazoduct, având în vedere dezvoltarea pieței gazelor naturale. Conform studiului, conducta cu o lungime de 1.360 km poate fi construită în trei variante: 40, 60 sau 90 milioane tone pe an.

Concurența se ceartă

Partenerii proiectului Constanța - Trieste ar trebui, totuși, să se grăbească, având în vedere că Rusia, Bulgaria și Grecia au un avans în preparativele pentru realizarea oleoducului concurent, care va lega porturile Burgas și Alexandroupolis. Este drept, între cele trei state au apărut unele discuții (susține presa greacă) din momentul în care Rusia a început să preseze Bulgaria și Grecia să-i cedeze părțile lor din această afacere. Rusia controlează 51% din companie, iar celelalte două țări, restul.

La ultima întâlnire, rușii au aprins spiritele când au cerut aplicarea unor penalități financiare în cazul că vreunul dintre parteneri nu poate garanta o finanțare proporțională cu părțile deținute în societate.

Observatorii avizați cred că Rusia, deținătoarea rezervelor de petrol, încearcă să-i determine pe ceilalți parteneri să-i vândă participațiunile acum, când ele valorează cu mult mai puțin decât în momentul în care proiectul va fi realizat. Bulgaria nu are nicio intenție să vândă, susțin oficialii ei. Cele trei țări nu au decis, încă, unde va fi înregistrată viitoarea companie. Bulgaria se opune ca sediul acesteia să fie în Cipru. Alte două opțiuni sunt Olanda și Luxemburgul.

Conform gândirii inițiale, oleoductul Burgas - Alexandroupolis va avea o capacitate anuală de 35 milioane tone. Există și o variantă de 50 milioane tone. Înțelegerea prevede ca societatea cu capital de stat "Transneft", din Rusia, să opereze toate livrările prin conductă, ceea a fost interpretat de Bulgaria ca o obligație a Rusiei de a furniza întregul necesar de petrol.

Cap de pod pentru țările caspice

Românii nu cred că oleoductul Bur-gas - Alexandroupolis va fi un concurent de temut. Ei se bazează pe faptul că Alexandropoulis este un port mic, cu adâncimi de până la 7 metri, în care nu au acces nave de mare capacitate și deci nu ar putea asigura exporturi de milioane de tone pe an. "În schimb, în terminalul pe-trolier din portul Constanța pot intra nave de până la 165.000 tdw" - afirmă Mihai Lupu.

Importanța proiectului Constanța - Trieste sporește o dată cu creșterea interesului Kazahstanului și Azerbaidjanului pentru România. Ambele state sunt prezente, deja, în țara noastră: Kazahstanul în calitate de acționar majoritar la "Rompetrol", iar Azerbaidjanul printr-o reprezentanță deschisă, de curând, la București. Cele două țări exportatoare de petrol văd România ca un cap de pod, spre Europa.

Dintre toate hărțile lumii, a energiei este, probabil, cea mai dinamică. Fiecare epocă aduce schimbări majore. În ultimii douăzeci de ani, pe suprafața de hârtie au fost trasate nu doar locațiile noilor zăcăminte de petrol din zona Caspică, din Marea Nordului ori din ținuturile arctice, dar au fost consemnate și marile rezerve de gaze naturale, până atunci ignorate. Potențialul energiei solare și eoliene

este o apariție de dată recentă pe această hartă, iar în viitorul foarte apropiat,

biodieselul îi va obliga pe cartografi să o rescrie.

Probabil că omenirea va renunța la această hartă doar din momentul în care hidrogenul va deveni combustibil universal, grație tehnologiilor ieftine, la îndemâna tuturor, pentru producerea, stocarea și utilizarea lui, tehnologii ce așteaptă să fie inventate.

Până atunci, pe hartă vor mai fi înscrise, cu linii drepte și groase, rutele noilor oleoducte și gazoducte, care vor lega producătorii de carburanți cu terminalele portuare, rafinăriile, rezervoarele de stocare și cu marii consumatori.

Debut promițător

Portul Constanța aspiră, cam de multișor, să-și vadă trecut numele în dreptul oleoductului ce va duce la Trieste, în Italia. "Conform studiului de fezabilitate, construcția lui ar trebui să înceapă în 2009 și să se încheie cel târziu în 2013" - afirmă Mihai Lupu, directorul general al "Oil Terminal", societate care, alături de "Compet", a fost desemnată să reprezinte România în compania ce pregătește documentația conductei. În prezent, mingea se află în curtea experților, care discută statutul companiei, locul unde va fi amplasat sediul ei social, care va fi cota de participare a fiecărui stat și alte asemenea chestiuni. "Viitoarea reuniune a comitetului interstatal va fi în octombrie, la Bruxelles. Tot atunci se va stabili sediul. Croații au propus Germania, sârbii au optat pentru Londra, iar românii pentru Bruxelles, având în vedere că parte semnatară a memorandumului încheiat la Zagreb este comisia europeană pentru energie" - spune Mihai Lupu. El apreciază că adevăratele dificultăți vor apărea în faza negocierilor, pentru că traseul implică studii geologice și exproprieri, care trebuie făcute de statele respective (România, Serbia, Croația și Italia). "Va trebui lămurit cine face despăgubirile: compania sau statele (care vor recupera banii din tariful de tranzitare a țițeiului)?" Au apărut și idei de îmbunătățire a proiectului. Italienii au propus ca oleoductul să fie însoțit de un gazoduct, având în vedere dezvoltarea pieței gazelor naturale. Conform studiului, conducta cu o lungime de 1.360 km poate fi construită în trei variante: 40, 60 sau 90 milioane tone pe an.

Concurența se ceartă

Partenerii proiectului Constanța - Trieste ar trebui, totuși, să se grăbească, având în vedere că Rusia, Bulgaria și Grecia au un avans în preparativele pentru realizarea oleoducului concurent, care va lega porturile Burgas și Alexandroupolis. Este drept, între cele trei state au apărut unele discuții (susține presa greacă) din momentul în care Rusia a început să preseze Bulgaria și Grecia să-i cedeze părțile lor din această afacere. Rusia controlează 51% din companie, iar celelalte două țări, restul.

La ultima întâlnire, rușii au aprins spiritele când au cerut aplicarea unor penalități financiare în cazul că vreunul dintre parteneri nu poate garanta o finanțare proporțională cu părțile deținute în societate.

Observatorii avizați cred că Rusia, deținătoarea rezervelor de petrol, încearcă să-i determine pe ceilalți parteneri să-i vândă participațiunile acum, când ele valorează cu mult mai puțin decât în momentul în care proiectul va fi realizat. Bulgaria nu are nicio intenție să vândă, susțin oficialii ei. Cele trei țări nu au decis, încă, unde va fi înregistrată viitoarea companie. Bulgaria se opune ca sediul acesteia să fie în Cipru. Alte două opțiuni sunt Olanda și Luxemburgul.

Conform gândirii inițiale, oleoductul Burgas - Alexandroupolis va avea o capacitate anuală de 35 milioane tone. Există și o variantă de 50 milioane tone. Înțelegerea prevede ca societatea cu capital de stat "Transneft", din Rusia, să opereze toate livrările prin conductă, ceea a fost interpretat de Bulgaria ca o obligație a Rusiei de a furniza întregul necesar de petrol.

Cap de pod pentru țările caspice

Românii nu cred că oleoductul Bur-gas - Alexandroupolis va fi un concurent de temut. Ei se bazează pe faptul că Alexandropoulis este un port mic, cu adâncimi de până la 7 metri, în care nu au acces nave de mare capacitate și deci nu ar putea asigura exporturi de milioane de tone pe an. "În schimb, în terminalul pe-trolier din portul Constanța pot intra nave de până la 165.000 tdw" - afirmă Mihai Lupu.

Importanța proiectului Constanța - Trieste sporește o dată cu creșterea interesului Kazahstanului și Azerbaidjanului pentru România. Ambele state sunt prezente, deja, în țara noastră: Kazahstanul în calitate de acționar majoritar la "Rompetrol", iar Azerbaidjanul printr-o reprezentanță deschisă, de curând, la București. Cele două țări exportatoare de petrol văd România ca un cap de pod, spre Europa.