Perfecționarea pregătirii lucrătorilor proprii este ignorată de majoritatea angajatorilor români

98
Perfecționarea pregătirii lucrătorilor proprii este ignorată de majoritatea angajatorilor români - fondperfectionareapregatiriilucr-1663692803.jpg
Înainte de 1990, România a avut un act normativ care reglementa sistemul dezvoltării competențelor necesare economiei naționale, celebra Lege nr. 2/1971 a perfecționării pregătirii profesionale. În baza ei, mai mult sau mai puțin formal, toți adulții din România erau obligați să treacă, cel puțin o dată la trei ani, printr-o formă de perfecționare profesională. Bună sau rea, reglementarea îi determina pe cei intrați în producție să mai pună mâna pe o lucrare de specialitate, să își reîmprospăteze cunoștințele profesionale, să mai facă o specializare sau o policalificare.

Marile companii au dat tonul


După 1990, odată cu declanșarea procesului de privatizare și de trecere spre economia de piață, Legea nr. 2/1971 a intrat în dizgrație și sectoare largi din economia națională au abandonat activitatea de dezvoltare a competențelor profesionale ale propriilor angajați. Curând, în confruntarea cu cerințele pieței interne și externe, românii au înțeles că renunțarea la una dintre cele mai importante surse de creștere a productivității muncii, a calității produselor și serviciilor reprezintă o greșeală istorică. De aceea, au decis că economia trebuie să se reîntoarcă la școală.

Confruntate cu competiția dură de pe piața internă și externă, cu standardele internaționale de calitate, marile companii au înțeles primele că trebuie să își asume sarcina dezvoltării competențelor. Curând, necesitatea a fost conștientizată și la nivelul unora dintre firmele mai mici.

Ordonanța formării profesionale a adulților

Guvernanții au fost nevoiți, la rândul lor, să recunoască necesitatea pregătirii profesionale continue și astfel, în anul 2000, a fost adoptată OG nr. 129 privind formarea profesională a adulților, care stipulează că: „În România, formarea profesională a adulților constituie o prioritate națională.“ Iar la articolul 2 (2) se precizează că societățile comerciale, companiile și societățile naționale și regiile autonome „vor lua toate măsurile să asigure condiții salariaților pentru a avea acces la formare profesională.”

Oare câte dintre cele 1.137.299 de firme active în România au auzit de existența OG nr. 129/2000? Câte respectă obligația de a-și instrui angajații și câți dintre lucrătorii lor au trecut printr-o formă de pregătire?

Statistici îngrijorătoare

Institutul Național de Statistică a realizat o interesantă analiză privind participarea lucrătorilor din economia românească la cursurile de formare profesională continuă, organizate în anul 2020. Studiul arată că numai 17,4% dintre aceștia au participat la astfel de forme de pregătire profesională.

Pe sectoare economice, cele mai ridicate valori ale ratei de participare la cursuri s-au înregistrat în: activitățile de intermedieri financiare și asigurări (84,6%), hoteluri și restaurante (56,3%), producția și furnizarea de energie electrică și termică, gaze, apă caldă și aer condiționat (55,5%), respectiv informații și comunicații (52,9%). Cele mai scăzute rate de participare s-au regăsit în tranzacții imobiliare (13,3%), respectiv construcții (22,2%).

Cursurile au avut o durată medie de 36 de ore de participant, iar 90% dintre ele s-au desfășurat în cadrul programului de lucru. Costul formării profesionale a fost, în medie, de 2.278 de lei de participant.

Ponderea unităților care au oferit programe de formare profesională continuă propriilor angajați a fost 17,5% în anul 2020, în scădere față de anul 2015, când 26,7% dintre întreprinderi implementaseră astfel de programe pentru angajații lor. Peste jumătate dintre ele au optat pentru instruirea angajaților prin intermediul cursurilor externe.

Cele mai invocate motive pentru neacordarea de către angajatori a vreunei forme de pregătire profesionale au fost: „nivelul actual de calificări, aptitudini și competențe al angajaților corespunde nevoilor întreprinderii” (84,7% din întreprinderile care nu au oferit cursuri), respectiv că „s-a preferat recrutarea persoanelor cu calificări, aptitudini și competențe necesare locului de muncă” (76,9% din întreprinderile care nu au oferit cursuri).



Articole pe aceeași temă

Pagina a fost generata in 0.352 secunde