Portul Constanța a pierdut aproape 24% din locurile de muncă din sectorul de operare, în ultimii 13 ani

Numărul locurilor de muncă din portul Constanța a înregistrat o scădere constantă în ultimii 13 ani. Procesul s-a accelerat în timpul crizei economice din anii 2009 - 2013. Potrivit studiului nostru, cei 24 de operatori portuari care fac obiectul acestui studiu au pierdut 23,69% din forța de muncă în intervalul 2008 - 2020, respectiv 1.247 locuri de muncă. Dacă în 2008, ultimul an al creșterii economice dinaintea crizei, respectivii operatori au avut împreună 5.264 lucrători, în 2020 au rămas cu doar 4.017 angajați.

De altfel, într-un interval de 30 de ani, portul Constanța a pierdut aproximativ 70% din locurile de muncă din sectorul de operare.

Cauzele sunt multiple, dar rolul cel mai important l-au jucat noile tehnologii de operare portuară: paletizarea și containerizarea mărfurilor, mecanizarea și automatizarea activităților, apariția silozurilor performante pentru cereale și ciment, a terminalelor moderne pentru materii prime siderurgice și containere.

Privatizarea unităților de operare portuară în intervalul 1990 - 2000 nu a făcut decât să accelereze pătrunderea progresului tehnic în munca portuarilor. Locul lucrătorului „cu cârca” a fost luat de mașinistul policalificat, numărul docherilor care execută operațiuni manuale fiind tot mai mic.

Investițiile realizate de operatorii privați, în perioada 2009 - 2019, în special în noi terminale de cereale, au accelerat procesul de înlocuire a muncii manuale cu operațiunile mecanizate, automatizate și de reducere a numărului locurilor de muncă slab productive.

Totodată a avut loc un proces de externalizare a muncii „cu cârca”. Multe dintre activitățile manuale, necalificate au fost preluate de furnizorii de forță de muncă temporară.

În 1988, portul Constanța a realizat un trafic de mărfuri record, de 62.342.000 tone. Performanța a fost obținută cu circa 20.000 de lucrători și cu o productivitate fizică medie de 3.117 tone pe persoană.

Abia în 2019, recordul a fost depășit. Traficul de mărfuri a urcat la 66.603.292 tone, în timp ce numărul lucrătorilor care au contribuit la realizarea lui a fost cu circa 70% mai mic decât în 1988.

În 2008 – un an de vârf al creșterii economice mondiale - traficul de mărfuri din portul Constanța (inclusiv zona Midia) a fost de 59.197.641 tone. Au fost utilizați circa 6.000 de lucrători în activitatea de operare, iar productivitatea fizică medie a fost de 9.866 tone pe persoană.

Au urmat lunga perioadă de criză economică mondială, evenimentele politice din Siria, Libia și Egipt, invazia Crimeei și conflictul dintre Rusia și Ucraina, care au afectat fluxurile de mărfuri din portul Constanța și locurile de muncă. Dar cea mai grea lovitură a reprezentat-o prăbușirea siderurgiei românești, care a dus la scăderea dramatică a importurilor de materii prime siderurgice și a exporturilor de metal. Producțiile agricole record de cereale din anii 2013 - 2019, din România, Ungaria, Serbia și Bulgaria au salvat portul Constanța de pericolul unor restructurări masive de personal și au relansat investițiile.

Pe de altă parte, în ultimul deceniu s-a înăsprit competiția de pe piața Mării Negre. Rusia și Ucraina au investit în creșterea adâncimilor portuare și în terminale moderne de cereale și containere. În anul 2008, piața transportului de mărfuri containerizate de la Marea Neagră era dominată autoritar de portul Constanța, care înregistrase un trafic de 1,38 milioane TEU (containere standard). La acea vreme, portul românesc juca rolul de platformă de distribuție pentru porturile din regiune, în principal din Ucraina.

Din cauza concurenței dure a porturilor din Ucraina, Rusia, Bulgaria și Georgia, dar și a neputinței autorităților din România de a asigura o infrastructură rutieră și feroviară rapidă pentru fluxurile de containere, portul Constanța și-a pierdut supremația, fiind nevoit să cedeze cote tot mai mari de piață. În anul 2020, traficul său total de containere (pline și goale) a fost de numai 643.725 TEU.

În anul 2020, porturile maritime românești au derulat 60.375.799 tone de mărfuri, cu peste 5.000 de lucrători în sectorul de operare, iar productivitatea fizică medie a fost de peste 12.000 tone pe cap de lucrător.

Practic, din 1988 până în 2020, portul a pierdut circa 15.000 locuri de muncă din sectorul de operare. În schimb, productivitatea fizică pe cap de lucrător a crescut de aproape 4 ori.

În anul 2020, dintre cele 24 de companii care fac obiectul studiului nostru, 11 unități au raportat un număr mediu de angajați mai mic față de anul precedent. În cazul a nouă operatori portuari, numărul locurilor de muncă a crescut. Cel mai semnificativ spor de personal l-a avut Comvex (+33 lucrători). În alte patru unități numărul mediu de personal nu s-a modificat.

Oil Terminal, cu 944 de lucrători și o pondere de 23,50% din totalul forței de muncă a celor 24 de companii de operare portuară analizate, rămâne cel mai important angajator din sector.